Preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Prioteasa, ne oferă o frumoasă şi deosebit de interesantă demonstraţie despre ceea ce înseamnă să conduci cu optimism şi încredere un judeţ de talia şi importanţa Doljului. Deşi pare să fie unul dintre cei mai dificili ani, acesta spune că există şi multe lucruri mari care s-au făcut în 2011 – e adevărat, cu bani mai puţini şi cu muncă mai multă. Îl surprindem pe preşedintele Ion Prioteasa când afectat de sărăcia şi bătrâneţea satelor noastre, când nostalgic după Goicea natală, când convins că fondurile europene mai pot să aducă salvarea comunelor doljene. Dacă schimbăm registrul şi trecem dincolo de cortina politică, descoperim politicianul cu sânge rece, care şi-a propus să joace, din nou, o carte mare, pe care nu concepe să nu o şi câştige.
– Tocmai se încheie 2011. Vă întrebăm direct: cu ce vă mândriţi în acest an?
– Proiectul care este un fel de „perla coroanei” rămâne Masterplanul de apă. Un asemenea proiect, de 185 milioane de euro, al doilea din România, este, desigur, o investiţie care îşi va vedea roadele în următorii patru ani. Este o investiţie în sănătatea copiilor noştri, deoarece îşi va aduce un adaos la bunăstarea unei comunităţi, o investiţie care înseamnă cea mai mare plus-valoare faţă de tot ceea ce am realizat până acum. Judeţul Dolj a avut două probleme speciale, care au rezultat dintr-o serie de sondaje făcute de oameni independenţi de judeţul nostru sau de oameni care trăiesc aici. Studii din ce în ce mai amănunţite au spus că avem nevoie de apă şi de drumuri, adică a fost schimbată ordinea de priorităţi. Acum şi-au schimbat părerea, toţi spun “da, este foarte bine să aduceţi apa în localitate”. Ştiţi cât de dificil era să convingem o comunitate să se racordeze la reţeaua de apă? Nu erau obişnuiţi să plătească apa şi nu doreau să renunţe la apa din fântâni care au consumat-o toată viaţă. Iar acum e altceva.
– Simţiţi că se schimbă satul doljean?
– În 2004, când vorbeam de alimentări cu apă, oamenilor de la sate li se părea că vorbim din cărţi. În 2008, în campanie, oamenii au realizat că beau apă din nişte fântâni care, în anumite zone, erau infestate cu nitriţi şi nitraţi şi pun în pericol viaţa copiilor şi a bătrânilor. În anumite localităţii, cum ar fi Segarcea, incidenţa bolilor de tipul, „cancerul albastru” la copii este, deja, un fapt alarmant. Ministerul Mediului a fost şi el implicat direct. De-a lungul timpului, am avut foarte multe întâlniri şi discuţii, în special la Bucureşti, pe marginea acestui proiect, dar, în momentul în care l-au văzut şi finalizat, s-au felicitat şi ei împreună cu noi. Acest proiect s-a făcut într-un parteneriat cu Compania de Apă „Oltenia”. În toate oraşele, inclusiv în Craiova, plus în alte localităţi cum ar fi Calafat, Călăraşi, Poiana Mare, o parte din Ciuperceni, acest proiect va însemna investiţii de 10-15 milioane de euro, pentru fiecare localitate. Ca să nu mai vorbim în Craiova – peste 40 milioane de euro. Şi ai o satisfacţie extraordinară când ştii că aceşti oameni vor beneficia, în următorii ani, de apă, canalizare, staţii de epurare.
– Drumurile noastre judeţene şi apa potabilă nu înseamnă totul. Ce ar mai trebui făcut acum, imediat? Pentru că, se ştie, e loc de foarte multe alte lucruri în satele noastre…
– Eu cred că ar trebui să avem în vedere tot ceea ce priveşte omul. Şi, mai ales, tot ceea ce este legat de educaţie şi sănătate. Am văzut că doar 2% din copiii de la ţară au mai putut să acceadă la o şcoală superioară, iar din aceştia numai unul a putut să mai termine o facultate. Este foarte grav, pentru că satul a dat întotdeauna oameni cu o educaţie foarte solidă, cu minte aerisită, care au făcut diferenţa în multe domenii de activitate. Chiar eu mă consider unul dintre aceştia. Dacă nu ar fi fost şcoala şi dacă nu aş fi putut să acced cu uşurinţă la diverse şcoli, aş fi rămas un ţăran. De aceea, este nevoie să existe o investiţie majoră în educaţie, să existe ceea ce şi-a propus toată clasa politică: un buget pentru Educaţie de 6% din PIB. Iar în ceea ce priveşte Sănătatea, parcă s-a întors lumea cu susul în jos! Avem o reformă care nu face bine nimănui, o reformă prin care trebuie să închizi spitale, să ai coadă la Urgenţă … Pe unde am fost şi eu, în lumea asta, Sănătatea este un dar pe care statul îl întoarce către semeni. Nu putem să spunem că, în anii următori sau în ţările în care partidele de dreapta au condus foarte mult, a dispărut rolul statului social. Statul are rolul său social şi trebuie să-i aducă pe oamenii săraci la un nivel al decenţei. Sunt oameni care nu pot să iasă din iarnă dacă nu-i ajută cineva. Dar sunt şi cazuri în care unii trăiesc foarte bine şi mai merg să-şi ia şi ajutoarele. Şi asta cred că este o chestiune care trebuie întoarsă. Cine ştie mai bine problemele existente într-o comunitate decât primarul şi Consiliul Local? Doar aceştia ştiu, cu exactitate, că într-o gospodărie există un copil bolnav, o femeie care nu se poate ridica din pat. De aceea, cred că aceste probleme trebuie lăsate la nivelul comunităţii locale.
„Satul se aşează acolo unde oamenii şi-au asigurat existenţa peste ani”
– Au fost şi la noi, în Dolj, şcoli închise, copiii care au fost puşi pe drumuri…
– Sunt unităţi şcolare în care s-au investit bani, iar apoi s-au închis, copiii fiind nevoiţi să se ducă în altă parte să studieze. La Afumaţi, copiii trebuiau să ducă de la şcoala din reşedinţa de comună într-o localitate vecină. Părinţii au refuzat să-i mai trimită la şcoală. Şi pe bună dreptate, pentru că am abandonat o şcoală pusă la punct şi ne ducem într-o altă unitate care nu are grup sanitar în incintă. Se investesc bani în fiecare an, miliarde şi miliarde şi tot mass-media, la începutul fiecărui an şcolar, trage linia şi face un bilanţ spunând că un număr de şcoli nu are autorizaţie sanitară.
– De ce credeţi că se întâmplă aşa?
– Dacă vom trata fiecare şcoală doar în funcţie de culoarea politică a primarului, vom face o mare greşeală şi toate aceste lucruri se vor întoarce împotriva generaţiilor noastre. Deşi sunt un om politic, spun cu toată forţa că politicul trebuie să iasă afară din şcoli, iar directorul să rămână doar cu calitatea sa de om respectat. Să locuiască neapărat în comuna respectivă şi să fie prezent la toate deciziile importante care se iau la nivel de comunitate. Directorul, dascălul sunt persoane prin faţa cărora trebuie să treci aşa, pe vârfurile picioarelor… Când se va ajunge la o situaţie de acest gen vom putea vorbi de normalitate. Ceea ce am văzut noi, în anul acesta, cu Bacalaureatul ne pune un mare semn de întrebare despre valoarea elevilor. Aici, investiţia trebuie să fie reală şi adevărată.
– Mai există şanse de însănătoşire a lumii satului?
– Dacă ar fi să ne luăm după prinţul Charles, care a spus că noi nu trebuie să ne schimbăm, nu ar mai trebui să mai facem noi lucruri mari la sat. Posibil să ne reducem doar la lucrări de tipul asfaltărilor, canalizărilor, adică să existe condiţii primare de igienă. Nu ştiu cum să rămână aşa satul… Oricum, îmi este foarte greu să vă vorbesc despre evoluţia satului românesc, dar am şi această proiecţie pozitivă, optimistă că satul se aşează acolo unde oamenii şi-au asigurat existenţa peste ani, acolo unde vor şti să se asocieze, acolo unde vor şti să accesez fonduri europene.
– Se apropie vreo comună de acest ideal?
– Aş putea să încep cu Poiana Mare, să continui cu Moţăţei, Sadova, Podari, Daneţi, Melineşti… Sunt comune foarte mari care şi-au rezolvat principalele probleme. Nu pot să uit nici Goicea – chiar dacă aici ar putea zice lumea că sunt puţin subiectiv, pentru că e comuna mea natală. Dacă o comună şi-a rezolvat problema cu asfaltul, alimentarea cu apă, staţia de epurare, şcoala să se învârtească după soare, un părculeţ pentru relaxare, trotuare, un sediu modern de Primărie, parcări la nivelul localităţii, înseamnă că vorbim de o comună modernă, care poate concura cu oricare alta din Europa.
– De ce la alţii se poate şi la noi nu?
– Uniunea Europeană ne spune cu voce tare să ne asociem ca să luăm bani mai mulţi. Dar toţi fugim de aceste asociaţii, pentru că ne vin în minte amintiri urâte. Ne aducem aminte de colectivizarea de acum 25 de ani, dar ce spun oficialii europeni este cu totul altceva. UE nu dă bani către un singur om, ci către o asociere. Cei care ştiu să facă aceste asocieri vor lua şi banii europeni. Dacă este vorba de unul singur, indiferent cât de deştept ar fi, nu va reuşi să ia fonduri europene.
„Un anumit număr de oameni va trebui să fie reînnoit, probabil un sfert”
– Care e relaţia dintre preşedintele Consiliului Judeţean Dolj şi primari?
– Dacă fi să ne luam după legea care ne guvernează, Legea nr. 215, între preşedintele Consiliului Judeţean, primari şi prefectul judeţului nu există o relaţie de subordonare, ar trebui să existe doar o relaţie interumană normală, de colaborare. Aici depinde de stilul şi felul fiecăruia, de cum ştie să folosească această relaţie. Personal, mă simt un om fericit, pentru că am o relaţie excelentă cu toţi primarii. Aproape că îmi este imposibil să nominalizez vreun primar cu care să nu mă înţeleg. Sigur că supărări mai pot să existe, sunt situaţii diverse pe parcursul unui an, însă aceste lucruri, de obicei, nu pleacă de la răutăţi reciproce. De aceea, ele sunt surmontabile. Îmi place să merg prin judeţ şi să mă opresc prin toate localităţile, nu ţin cont de la ce partid este primarul respectiv. Şi sunt primit bine de toate comunităţile şi de toţi primarii. Îl respect pe cel care este ales. De fiecare dată îi întreb pe cei care vin la mine în audienţe dacă, înainte să ajungă în biroul meu, au stat de vorbă cu primarul. Edilul localităţii trebuie să fie primul care să ia la cunoştinţă problema în cauză, după aceea trebuie să se ajungă cu aceea problemă la mine. Primarul este persoana pusă în valoare de votul popular, de la el pornesc toate. Aşa că relaţia mea cu primarul este, de fapt, relaţia mea cu satul, cu comuna respectivă şi este o legătură de suflet. Este şi un dar pe care mi l-a dat Dumnezeu – să fiu aproape de oameni, să comunic şi să le cunosc problemele. Trăiesc intens momentele plăcute şi, mai ales, cele neplăcute prin care trece o familie. Le întind o mână de ajutor atunci când aud că un primar sau un membru al familiei sale are vreo problemă de sănătate sau orice altă problemă, acţionez exact ca şi cum aş face-o pentru cineva din familia mea.
– Dar cu consilierii judeţeni cum colaboraţi?
– Încerc să caracterizez foarte bine această relaţie pe care o avem, pentru că aici e tranşeea de luptă cea mai avansată a partidelor. După parlamentari, a doua funcţie – ca vizibilitate – este cea a consilierilor judeţeni şi a celor locali din municipiul reşedinţă de judeţ. Trăind mai intens activitatea politică şi comportându-se ca într-un mini-Parlament, aceşti oameni fac lucruri care se petrec şi în Parlamentul de la Bucureşti, au trăiri mai mult sau mai puţin intense. Însă dincolo de bătălia care se duce într-o şedinţă de Consiliul Judeţean şi care face ca ziua aceea să fie cea mai grea din luna respectivă, avem relaţii normale cu toţi consilierii. Avem discuţii pe parcursul unei luni întregi, nu ne alergăm între noi, avem uşa deschisă, ne salutăm, ne respectăm şi ne consultăm. Cât despre cei care fac parte din aceeaşi sferă politică ca şi a mea, sigur că le urmăresc cu atenţie evoluţiile. În acest mandat, a fost înnoit Consiliul în proporţie de 60%, am adus o serie de tineri care au confirmat şi care sunt personalităţi din ce în ce mai puternice. Îmi place să spun că una dintre cele mai mari realizări ale mele, ca om politic, a fost aceea că am întinerit clasa politică din PSD. Este un lucru remarcat şi de alţii, de la alte partide. Când a trebuit să punem directori, noi am făcut un lucru care nu s-a mai făcut până atunci: am luat numai tineri de 35-40 de ani. Nu toţi au corespuns, nu toţi au avut cele mai bune rezultate, dar, dintre ei, am ales un grup care, cu siguranţă, va putea fi folosit în viitor.
– Pe câţi dintre ei nu îi mai treceţi, totuşi, pe lista de anul viitor?
– Acest lucru nu îl voi spune în nici un caz, pentru că nu am gândit acest aspect. Mai avem un an până atunci, deci nu vă pot spune. Cu siguranţă, un anumit număr de oameni va trebui să fie reînnoit, probabil un sfert. Nu numai de la consilierii judeţeni, peste tot e nevoie de reînnoire.
„Noi nu prea mai facem împrumuturi”
– Aţi punctat oameni din afară pe care să îi aduceţi în partid, pentru lista de consilieri locali sau judeţeni, chiar şi pentru candidatul la Primărie?
– Sigur că avem o anumită strategie. Poate că aş fi putut să vă spun mai multe lucruri dacă alegerile ar fi fost în iunie, dar cum aceste ele au fost amânate – nu ştiu dacă să îi spun sine die, fiindcă e posibil să fie chiar în februarie 2013 –, nu pot să vă spun nimic. Ce pot să afirm e că noi nu prea mai facem împrumuturi. Dacă altădată ne venea câte o echipă cu câte un om mai răsărit – să zicem de la un alt partid – şi spunea că vine la noi, îl luam ca stindard şi îl puneam consilier local sau judeţean. De data aceasta nu mai facem acest lucru. Fiecare dintre oamenii noştri încearcă să se afirme. La organizaţia municipală a apărut o echipă din mediul academic, de intelectuali, oameni foarte puternici pe care nu îi vei putea ţine departe de Consiliul Local.
– Daţi un nume…
– Nu, nu dau nume, ar însemna să îmi stric lucrurile pe care le gândesc. Se întâmplă însă o chestiune pe care pot să v-o spun: sondajele de opinie ne arată un lucru care nu s-a petrecut de foarte mulţi ani – o simpatie către stânga cum nu am mai avut de pe vremea domnului Iliescu, o întoarcere a mediului intelectual către stânga cu o forţă deosebită care trebuie scoasă în evidenţă cumva. De aceea, cred că vom avea un an cu consilieri de înaltă ţinută, nu numai simpli membri de partid şi cu patalamaua agăţată de ei că sunt de la începutul partidului. Cei care sunt acolo şi pe care îi vedem la toate şedinţele trebuie, într-adevăr, să îi reprezinte pe toţi membrii de partid şi pe simpatizanţii acestora. Este o încărcătură foarte mare pe umerii fiecărui consilier local, uneori ei produc pentru cei care i-au votat şi i-au adus în consilii efecte benefice sau, dimpotrivă, mai multe deservicii decât un parlamentar. În 2012, mai mult ca niciodată, oamenii vor conştientiza ce funcţie importantă este aceasta, a consilierului judeţean, şi când vor pune ştampila o vor pune în cunoştinţă de cauză.
– Atunci şi USL-ul va trebui să aleagă candidaţi pe măsura acestor aşteptări.
– Aşa este, e o sarcină extraordinară. Aşteptăm cu interes să vedem şi cum arată colegiile, să vedem care este numărul de parlamentari… Suntem într-o situaţie specială, pentru că ne-au dispărut doi parlamentari, Mircea Geoană şi Florentin Gust, în locul lor va trebui să punem pe cineva. Conform statutului nostru, 25% din funcţii vin de pe plan central. Vom vedea dacă mai vine cineva de la Bucureşti, însă, fiind una dintre cele mai puternice organizaţii ale partidului, eu vă asigur că ne vom face treaba foarte bine. În primul rând cu cei care sunt actualii parlamentari, la care vom adăuga alţii. Şi pe Craiova, unde până acum nu am avut rezultate, cred că vom avea de această dată.
– Deci mergeţi pe mâna parlamentarilor actuali?
– În principiu, da. Sigur că sunt forurile partidului care vor decide, preşedintele partidului decide lista la fiecare judeţ împreună cu noi. Cine vrea să devină sau să rămână parlamentar trebuie să treacă prin multe furci caudine. Probabil că va fi o competiţie internă în partid, aşa cum s-a întâmplat altădată. Poate vom aplica sistemul franţuzesc – ca la Partidul Socialist Francez –, prin care fie membri, fie simpatizanţi, timp de o zi sau de două, să voteze pe cineva fiindcă îl simpatizează. Să strângă acolo 20.000 de semnături şi altul – 21.000 de semnături şi să fie ales ultimul. Deci, e un semn mare de întrebare cine va fi. Dar vreau să vă spun şi că avem de unde să alegem, iar aceasta este partea bună.
– Pentru înlocuitorul domnului Mircea Geoană ce propunere aveţi?
– Nu e stabilit cineva dinainte. Din discuţiile pe care le-am avut, nu va veni cineva de la Bucureşti şi aşa că va trebui să găsim pe cineva. Vrem să creăm o competiţie internă în PSD Dolj, cu nişte reguli foarte stricte şi transparente, în urma căreia să îl alegem pe cel care îi va lua locul. Nu se înghesuie foarte multă lume, pentru că, după părerea mea, Mircea Geoană va rămâne fie independent, fie de la o altă formaţiune politică, exact pe acest colegiu. Şi, atunci, cel care vine va trebui să se bată cu Mircea Geoană. Va fi o competiţie de urmărit.
„Chiar cred într-un viitor al Doljului”
– Doljul are o relaţie specială cu Marea Britanie, iar dumneavoastră sunteţi printre puţinii, dacă nu singurul preşedinte de Consiliu Judeţean, care a primit un titlu onorific de ambasador. Cum caracterizaţi această relaţie şi ce avantaje ne va aduce?
– Am încercat să deschidem nişte breşe cu mai multe ţări. Am încercat întâi cu Italia, ne-am asociat cu regiunea Lazio, au fost foarte multe vizite reciproce. Chiar eu am vorbit în faţa miniştrilor italieni, încercând să pun în comparaţie ce a făcut Germania pentru Cehia şi ce ar trebui să facă italienii pentru noi: să se implice în activităţile din România care le erau uşor de abordat, cel puţin din punctul de vedere al limbii. Nu ştiu ce s-a întâmplat pe această linie, a venit această criză care pe unele ţări, cum este şi Italia, le-a adus într-o situaţie în care nu ar fi crezut nici ele că vor ajunge vreodată. Apoi am descoperit legătura cu Marea Britanie, care a ieşit mai repede din criză, nici nu a fost în plasa monedei euro şi, din multe puncte de vedere, a ieşit bine. A fost şi un concurs de împrejurări favorabil, oameni din primele zece companii ale Europei au venit aici, la Craiova, şi au stat de vorbă cu noi. Vă amintiţi şi de prezenţa lui Victor Ponta şi de contribuţiile Olguţei Vasilescu… Deci, un grup care am gândit cum să facem să-i aducem pe aceşti oameni mai aproape de noi. Fără falsă modestie vă spun: când te duci într-o ţară străină, contează mult şi modul în care te prezinţi, în care ştii să îţi prezinţi punctele tari. Şi cred că noi am făcut o impresie foarte bună în Marea Britanie. Acest lucru a fost amplificat şi de faptul că exista acolo o comunitate românească deosebit de apreciată, profesori universitari, doctori renumiţi, pe care lumea îi respecta. Când am stat de vorbă cu ei, cu omologii noştri, ne-au primit la un nivel special şi s-a legat această strânsă prietenie. Chiar am fost foarte surprins să întâlnesc o doamnă care conducea o mare agenţie, cu 4.000 de firme în turism, şi care ne-a spus că s-au săturat de kisch-urile din Turcia şi de pietrele din Grecia, vor să descopere o ţară nouă. Şi, în luna ianuarie, vor veni aici. Vrem să îi ducem în Oltenia, în Doljul nostru, apoi şi în ţară. Ei doresc să înceapă să aducă din aceste 4.000 de firme în România şi eu chiar cred într-un viitor, pentru că nu putem să rămânem numai pe loc. De aceea, în momentul când avem fondurile acestea europene şi vedem că se mai realizează ceva, îmi vine să le scot în evidenţă, nu ştiu cum să le pun ca să se vadă mai bine. Nu că le-am făcut noi, Consiliul Judeţean, ci pentru că a existat o posibilitate să se mai facă ceva, că şi noi am mai făcut un pas înainte.
– Veţi păstra şi în 2012 titlul acesta de judeţ care a accesat cele mai multe fonduri europene?
– Să privim cu realism anul 2012, care înseamnă alegeri, şi să ne ajute Dumnezeu să mai fim în continuare la conducerea Consiliului Judeţean. Dacă vom rămâne, eu cred că vom dubla ceea ce am avut acum. Am învăţat această lecţie europeană, ne-am rezolvat foarte multe lucruri – să-ţi cunoşti foarte bine proprietatea, să ai un studiu de fezabilitate, să ai şi un proiect tehnic, dacă este posibil. Adică să fii aşa de pregătit încât să dai un proiect peste noapte dacă spune cineva că, mâine, la ora 10.00, trebuie să îl depunem. Nu vreau să mai dau şi la alţii idei, dar noi ştim pe ce ne bazăm, ne-am făcut treaba. Aştept cu mare interes începutul anului viitor să vedem dacă ni se aprobă proiectul care este depus pentru Aeroport, de aproape 20 de milioane de euro.
– Aeroportul a fost un proiect ambiţios. De ce aţi ţinut să-l realizaţi?
– Noi nu contam pe harta aeroporturilor din România, de fapt nici nu ştiu dacă s-a dorit să existe unul în sudul ţării, atât timp cât erau Otopeni şi Băneasa. Se spunea de fiecare dată: „Voi, Craiova – nu, că nu puteţi!”. Noi ne-am luat viaţa în propriile mâini şi am realizat ce am realizat. Când au venit cei de la Bucureşti şi au văzut ce am făcut s-au mirat: „Cum, aţi făcut şi voi, pe banii voştri?”. Când le spuneam cât ne-a costat nu le venea să creadă, pentru că ei băgau de două ori mai mult în alte locuri, făcând mai puţine decât am făcut noi. Am făcut partea de infrastructură la vedere şi ne mai rămâne partea cealaltă care nu are o problemă. Pe toată infrastructura de mişcare mai tragem un strat de asfalt. Cu această ocazie, mărim platforma din faţă ca să poată să fie parcate mai multe avioane la vedere şi schimbăm instalaţiile de ghidare, care face ca aeroportul să fie văzut de la o distanţă mai mare din aer şi, în alt doilea rând, aterizarea în condiţii de siguranţă – şi pe ploaie şi pe ceaţă. După ce am făcut chestiunea asta, eu vă spun că vine o vreme bună peste noi. Vom fi legaţi şi de ceea ce se va petrece la Deveselu sau la Ford. Deci, vine şi vremea noastră, sigur vine şi vremea noastră…
– Ce le uraţi doljenilor în 2012?
– Le urez să-şi regăsească liniştea. Fiind judeţul cu cei mai mulţi şomeri, le doresc să-şi găsească un loc de muncă în cursul anului viitor. Şi, în felul acesta, le doresc celor care şi-au început investiţiile – şi Fordul, şi cei din jurul uzinei – să poată să facă angajări astfel încât aceşti oameni să vină cu un salariu acasă, să aibă familia mulţumită. Le mai doresc multă sănătate, să poată să îşi petreacă aceste sărbători în tihnă, acasă, alături de cei dragi.
LAURA MOŢÎRLICHE şi MARGA BULUGEAN
