O problemă mult prea încurcată!

Uniunea Europeană a plătit cu peste 27 miliarde euro, mai mult pentru petrol şi gaze în primele 60 de zile ale conflictului din Orientul Mijlociu, a declarat preşedinta Comisiei Europene, în timpul discursului său, despre strategia de război din Iran, la Parlamentul European de la Strasbourg. În opinia sa, actuala situaţie neliniştitoare întăreşte urgenţa reducerii dependenţei de combustibilii fosili importanţi şi a accelerării tranziţiei către programul energetic bazat pe surse regenerabile şi energie nucleară. Ca un exemplu pozitiv Ursula von der Leyen a citat Suedia, unde costurile au fost semnificativ mai mici, decât în restul Europei. Dar înseşi preşedinta Comisiei Europene se îndoieşte de strategia enunţată, din atâtea şi atâtea motive, relativ îndreptăţite. Kiril Dmitriev, trimisul special al preşedintelui rus şi director general al fondului rus de investiţii directe, a prezis o agravare a crizei în UE şi Regatul Unit, în lunile ce vin. Europa ar putea întâmpina întreruperi în aprovizionarea cu combustibil pentru avioane, petrol, gaze şi îngrăşăminte, încă din luna mai. Criza ar putea afecta economia în ansamblu, în a doua jumătate a anului şi în consecinţă genera tensiuni sociale şi politice. O posibilă recuperare şi repornire s-ar putea să nu aibă loc înainte de 2027. Fireşte, Kiril Dmitriev, prin ceea ce spune, readuce în discuţie chestiunea atacului asupra conductelor submarine de petrol Nord Streal 1 şi 2 din 26 septembrie 2022, şi asta într-un moment în care două cărţi publicate, recent, în Germania, răspund la această întrebare. În cartea „Conspiraţia Nord Stream: Povestea din interior a exploziilor ce au zguduit lumea”, publicată în aprilie, corespondentul politic european al Wall Street Journal afirmă că preşedintele ucrainian era pe deplin informat de respectivele planuri de sabotaj, a conductelor ce traversau Marea Baltică. Decizia de a dezactiva conductele, care legau Rusia de Germania, a fost luată la cele mai înalte niveluri ale statului ucrainian, încă din martie 2022, în urma invaziei ruseşti. Scopul Kievului: distrugerea uneia dintre sursele mari de venit ale Moscovei, într-un moment în care guvernul german, cu Olaf Scholz cancelar, nu-şi oficializase încă sprijinul militar pentru Ucraina. Contestate de la început de SUA, în principal pentru prefigurarea dependenţei Germaniei de energia rusească, care au şi impus sancţiuni companiilor implicate în proiectarea şi execuţia conductelor, au fost scoase în cele din urmă din funcţiune. Kievul a negat întotdeauna că ar fi avut vreo legătură cu saboatajul, însă Wall Street Journal susţine contrariul. Cotidianul relatează că procurorii, poliţia germană şi alte persoane apropiate cazului au acum „o imagine clară”, asupa modului în care o unitate de elită a armatei ucrainiene ar fi efectuat atacul asupra conductei de gaze, sub comanda lui Valery Zalujni, fost şef al forţelor armate, acum ambasador la Londra. Relaţia lui Zalujni cu Zelenski s-a deteriorat ulterior, conducând la înlocuirea sa cu Oleksandr Syrsky, în urmă cu doi ani. Potrivit autorităţilor germane, obiectivul atacului a fost sabotarea veniturilor petroliere ale Rusiei şi ruperea legăturilor economice ale acesteia cu Germania. Parţial s-a reuşit acest deziderat. Între timp, s-au făcut arestări, autorităţile germane au emis mandate pentru alte 6 persoane, toate ucrainiene, s-au adresat memorii Consiliului de Securitate al ONU, s-au publicat anchete jurnalistice, şi nu numai, fără nici o finalitate. Discuţia recentă telefonică a lui Vladimir Putin cu Donald Trump şi avertismentul liderului rus de a nu se provoca o acţiune militară terestră, împotriva Iranului, va avea probabil acelaşi efect ca şi contestarea războiului din Ucraina. Pe cale să abandoneze Ucraina, SUA lasă Europa să e ocupe… de Rusia. Într-un moment în care chiar şi Japonia, un competitor major al Europei, îşi măreşte importurile de energie rusească, arătând puţină îngrijorare faţă de sancţiunile americane, europenii rămân cu comentariile şi îngrijorările de circumstanţă.