Nu voiam decât să descriu efluviul discret de parfum al liliacului, din curtea casei, în cele câteva zile, cât coroana lui se încarcă de flori albe, roşii, roz, viorii, albastre, dar nu ştiam cum, pricepându-mă prea puţin sau deloc la parfumuri, şi mi-era ciudă, gândindu-mă că până la urmă un sibiect atât de gingaş n-am fost în stare să-l „gestionez”. În şirul de momente inefabile ale primăverii, floarea de liliac reprezintă pe cel mai inefabil. Adevărul este că liliacul înflorit, mereu în debutul lunii mai, readuce în minte versurile fermecătoare, încărcate de parfum şi muzicalitate ale poeziei lui Alexandru Macedonski „Noaptea de mai”, liliacul înflorit semnalează momentul de apogeu al naturii, de o efemeră frumuseţe intensă, emanând un miros cu o precisă identitate olfactivă, greu de confundat, dar şi mai greu de definit în cele câteva zile de mai. Se resimte fiindcă nimic nu rămâne, în afara unei tainice înlănţuiri, şi fără frumuseţea liliacului, frumuseţea primăverii nu e autentică. Liliacul, mai mult o părere, este o demonstraţie colorată a metafizicului.
Suntem primul cotidian al Olteniei și Partener tradițional al celor mai importante instituții de cultură din Craiova și județul Dolj
