George Sorescu, la ceas aniversar

0
333
George Sorescu
George Sorescu

Poet, prozator, critic şi istoric literar, traducător, mereu preocupat de vechile culturi, cunoscător de mitologie şi filosofie, pasionat de problemele de religie, care l-au fascinat de-a lungul timpului, – a citit şi a recitit Biblia, în mai multe rânduri, chiar Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688, scrierile atât de cunoscute acum ale lui Giovani Papini, Renard, Nietzsche, studii fundamentale privind marile religii, budhismul, creştinismul, şi a fost interesat mereu de geneza acestora, cât şi de structura unor mituri care nu-şi găsesc expresia şi sunt explicate în Istoria credinţelor şi ideilor religioase –  profesor universitar de excepţie, George Sorescu reprezintă o personalitate de seamă a culturii româneşti, fiind totodată şi membru al Uniunii Scriitorilor din România încă din anul 1980.

A avut o activitate profesională de înaltă ţinută intelectuală, pe care a completat-o cu cea scriitoricească. A publicat poezii, sonete, la mai multe reviste din ţară, dar şi studii critice, numeroase articole, microstudii şi traduceri în reviste literare prestigioase. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru lucrările: „Structuri erotice în poezia românească” şi „Neliniştea esenţelor” . Domnia Sa îşi aminteşte cu plăcere de vremea tinereţii, trăită prin corespondenţă cu Marin Sorescu, atunci când se aşezase, pentru prima dată, la catedră, la Liceul „Traian” din Drobeta Turnu Severin, ca profesor de limba şi literatura română, iar fratele său era student la Iaşi. Marin Sorescu îi scria: „Hai să luăm literatura cu asalt, tu dintr-un colţ de ţară, eu, din altul. Trebuie să stăruim în această direcţie. Noi avem nevoie de lumină, mai ales de lumina… tiparului care trebuie să se reverse odată şi odată şi asupra noastră”. Și lumina s-a revărsat, într-adevăr, asupra celor doi fraţi, numele Sorescu fiind răspândit, iată, nu numai la noi în ţară, ci şi pe cele patru mari continente.

A fost distins cu Premiul „Marin Sorescu” al Academiei Române „pentru ecoul de durată al numelui, pentru păstrarea şi folosirea întregului instrumentar al poeziei, prozei şi criticii soresciene”

Ajuns la vârsta senectuţii, George Sorescu se bucură mereu de timpul petrecut la masa de scris, descifrând, uneori chiar cu lupa, punând cap la cap, cuvinte, fragmente din scrierile fratelui său,  căruia  i-a fost întreaga viaţă, mentor, pentru a scoate la lumina tiparului, lucrări nepublicate ale marelui dispărut. Aşadar, de douăzeci şi unu de ani, de când Marin Sorescu a plecat dintre noi, dar a rămas, pentru eternitate, în Istoria literaturii române , fratele său, meticulos, cum îl cunoaştem cu toţii, exigent cu sine, sensibil şi cumpătat, cu un mare simţ al dreptăţii, iubitor de frumos şi adevăr, de o sinceritate uluitoare, aduce sub ochii cititorilor, iubitorilor lui Sorescu, noi volume: până în prezent, 28: Versuri inedite (2001), Marin Sorescu în scrisori de familie (2001), Săgeţi postume (2002), Proză scurtă (2003), Parodii. Fabule. Epigrame (2003), Cronici literare ( 2004), Cronici dramatice (2005), Sonete inedite (2006), Jurnal inedit I-VII (2005-2015), Marin Sorescu în lumea latină(2014),  Marin Sorescu în documente şi scrisori inedite (2010-2017) etc.

Preocupat mereu de personalitatea lui Marin Sorescu, aşa cum a fost o viaţă întreagă, purtându-i încontinuu de grijă, în timpul fiecărei etape a formării spirituale, George Sorescu continuă, iată, în pofida vârstei, să aducă spiritul sorescian mereu sub ochii noştri.

Acum, la ceas aniversar, când George Sorescu împlineşte 90 de ani, îl găsim vorbind cu aceeaşi emoţie, cu lacrimi în ochi, despre fratele său Marin, scriitorul al cărui geniu a fost descoperit de criticul George Călinescu încă de la primele sale publicaţii.

La mulţi ani, George Sorescu, fie ca lumina din cuvânt să vă învăluie fiinţa şi să dăinuie peste timp!

BEATRICE SILVIA SORESCU