Glorie și… rușine națională

A scris, chiar dacă ușor jenat, un editorial sobru, destul de nuanțat, directorul adjunct de la “Le Figaro”, Yves Threard, în care aplaudă succesul clubului parizian în Liga Campionilor, dar opinează că nimic nu scuză și nu justifică scenele de război văzute înainte și după finala de la Budapesta. PSG a câștigat în fața celor de la Arsenal. E drept, după executarea loviturilor de departajare, dar a câștigat. Și victoriile magnifice împotriva lui Chelsea, Liverpool, apoi Bayern Munchen, la care se adaugă acum și cea din finală, o legitimează drept cea mai bună echipă a Europei. În finală s-au întâlnit două echipe perfect reprezentative pentru mega- cultura arogantă a fotbalului comercial. PSG va încasa și potul cel mare, adică 150 milioane de euro la care se adaugă un bonus de 6,5 milioane euro pentru adjudecarea titlului precum și 4 milioane euro pentru viitoarea participare în Supercupa Europei, împotriva celor de la Aston Villa. Mai trebuie luate în considerație și drepturile tv și de marketing. Mai există, însă, un bilanț, chiar dacă el este doar estimativ: un mort, 219 răniți, 780 de arestați. Un tânăr de 20 de ani a murit în noaptea de sâmbătă spre duminică, în jurul orei 1, după ce a lovit un bloc de beton, cu motocicleta sa, în timpul festivităților legate de marea victorie. Aceste blocuri înalte de peste un metru, marcate, fuseseră instalate de Primăria Parisului, pentru a bloca accesul mijloacelor auto. Referindu-se la utilizarea mijloacelor pirotehnice, Laurent Nunez, ministrul francez de Interne, a spus că 57 de ofițeri de poliție și jandarmi au fost răniți. Au mai fost raportate tulburări și violențe în 71 de municipii, după o noapte haotică. După un zbor de aproape două ore, jucătorii PSG au ajuns astăzi pe Roissy, de unde s-au îndreptat spre Champs-de-Mars, unde erau așteptați de peste 100.000 de fani. O noapte de sălbăticie, după adjudecarea celui de-al doilea titlu european consecutiv, care conferă un statut legendar clubului parizian, rămâne greu de înțeles. PSG este primul club din Hexagon care atinge acest nivel. Presa franceză elogiază această echipă, considerată a fi frumoasă, pentru că strălucește prin jocul colectiv excepțional, nu doar prin expresia câtorva vedete. Dar victoria, cum spuneam, nu justifică ceea ce s-a văzut și suporterii – unii cu cagule – și-au hotărât repertoriul cu mult înainte de a se încheia finala de la Budapesta (foto: 365Scores). Gesturile grele în care s-au întrecut merită mai multă atenție. Ele s-au petrecut la Paris, Orașul Luminilor, care a prețuit stabilitatea și cultură umanistă, învățământul clasic și tot ceea ce mai știm. Nimic nu e explicabil în această reglare de conturi cu mersul anapoda al lumii. În schimb, totul e de povestit. Faptele mari au fost dintotdeauna povestite bine și explicate stângaci. Orice analogie cu tulburările anilor 80 e înșelătoare. Chiar dacă și atunci, ca și acum, o populație turmentată de gol existențial, plictis, își găsea sensul și sala de forță în fotbal. Exact ca și anul trecut, centrul Parisului, înspăimântat de jafuri și incendii, și-a luat măsuri asiguratorii. Nu știu și nu mă hazardez să proclam PSG o echipă de genii și certitudinea cu care este așezată în fruntea echipelor de club are sau nu imprecizii logice. Ce fac suporterii ei nu are legătură cu fotbalul. Cine are dreptate? Premiul cel mare, “Oscarul”, pentru supremația stilistică a suporterilor, nu merge la Paris. Chiar după superba hegemonie instaurată anul trecut.