În economie agrară a ţării, mai exact în topul marilor cultivatori de cereale, Mihai Anghel, de la Cerealcom şi Oltyre Segarcea, chiar contează, graţie randamentelor la unitatea de suprafaţă obţinute, şi, evident, a calităţii producţiei. Şi asta de mai mulţi ani. Până aici, nimic nou. Altceva ar putea reţine atenţia, la vremea înfiinţări culturilor de toamnă, într-un judeţ cu vocaţie agricolă: desăvârşita respectare a tehnologiilor specifice, condiţie esenţială a unor producţii aşteptate. N-am absolutiza ideea că doar în “parohia” lui Mihai Anghel se face adevărată “meserie”, indiscutabil mai sunt şi alte exploatări agricole doljene, unde se lucrează “ca la carte”. Dar la Segarcea totul, dar absolut totul, nu cunoaşte decât rigoarea maximă, chiar exacerbată. Specialişti destoinici promovează soiuri pretabile de grâu, cu însuşiri panificabile competitive, rezistente cum spun ei, la boli şi dăunători. În antecamera biroului lui Mihail Anghe, între publicaţiile cotidiene şi săptămânale, am putut zări hebdomadarul “La France agricole”, “Perspective agricole” şi alte câteva titluri. Lucru poate firesc, din moment ce Franţa, cu o producţie totală de grâu, anul acesta, de 37,9 milioane tone, menţionează un randament mediu de 73,4 quintale per ha, inferior cu 1,4 quintale per ha faţă de anul trecut, dar superior cu 0,9 quitale la ha, în raport cu media 2010-2014. Departe de această medie nu este nici Mihai Anghel. Şi poate nici alţi mari producători agricoli din Dolj. Mulţi desăvârşiţi practicieni. Ce vrem de fapt să spunem? În absenţa oricărui for metodologic (camerele agricole s-au născut atrofiate), nu lipsit de interes ar fi fost o reuniune a cultivatorilor de cereale, pentru evitarea erorilor tehnologice de tot felul, care nu îngăduie, deloc, nici un fel de decolare a producţiei medii de grâu şi orz a Doljului. La o tablă inteligentă, în rolul de profesor veritabil, Mihai Anghel, aidoma odinioară marelui dascăl universitar al Craiovei, prof. dr. univ. Pop Liviu, ar fi avut ce spune. Acompaniat, evident, şi de alţi specialişti. Aşa ceva se întâmplă la alţii, care beneficiază de un minim cadru organizatoric. Şi de o grijă statornică, venită din partea ministerului de resort. Cu 180.000 de ha (grâu şi orz) aproape jumătate din suprafaţa cultivată înainte de 1990, Doljul ar putea conta mult mai concludent în balanţa cerealieră a ţării. Dacă pe cineva mai interesează acest lucru.
