Preşedintele n-are… „cărţile” necesare!

Folosind de acum o exprimare a preşedintelui american Donald Trump, putem spune că deşi a zăbovit mult, până s-a decis în privinţa „soluţiei Eugen Tomac”, ca fiind aptă la problema în discuţie, aceasta nu face nici pe departe unanimitate în rândul forţelor politice democratice şi pro-occidentale din Parlament. Cum a făcut vechiul guvern, solid din acest punct de vedere. La numai un an şi jumătate, de la ultimele alegeri parlamentare, se renunţă premeditat la proiecţia acestora, adică la ceea ce a decis votul popular, optându-se pentru un prim-ministru „independent”, pe motivul că partidele nu se înţeleg, de la care se aşteaptă să… reuşească. De ce s-a mai votat atunci, dacă votul exprimat nu are repercursiuni? Este o întrebare, pertinentă, dar nu suntem singura ţară europeană, chiar din UE, în care votul de la urne nu satisface, sau mai exact nu permite, coagularea unei majorităţi apte să dea un guvern şi negocierile se prelungesc sine-die. Nicuşor Dan speră ca Eugen Tomac, prin discuţii individuale, cu liderii partidelor politice, „să ducă România în direcţia în care doresc românii”. Şi discursul şi-l mai garniseşte prin „păstrarea stabilităţii financiare şi aici avem finalizarea cât mai bună a PNRR-ului până la sfârşitul lunii august şi dezbaterea bugetului pe anul 2027”. Eugen Tomac, desemnat de preşedinte să formeze guvernul, s-a arătat convins, la nivel declarativ, de dificultatea misiunii, înţelegând mizele politice, motiv pentru care a solicitat deschidere partidelor la negocieri purtate sub deviza „binele comun al cetăţenilor României”. Fost consilier onorific al preşedintelui Nicuşor Dan pentru relaţii cu românii de pretutindeni, fost preşedinte al PMP, eurodeputat (pe lista USR), ex-deputat în Parlamentul României, Eugen Tomac (45 de ani) absolvent al Facultăţii de Istorie, din cadrul Universităţii Bucureşti, sub presiunea vacanţei de vară, ar putea obţine totuşi cele 233 de voturi deşi nu seduce la nivel retoric. El este soluţia tehnocrată, deloc cerută de astfel de vremuri, care va negocia liniştea în spatele uşilor închise. Problema rămâne complicată. Nicuşor Dan are pentru început un aliat în PSD, după toate aparenţele, partidul cu cele mai multe voturi la parlamentarele din 2024, dar cu un număr insuficient de mandate pentru a forma singur guvernul. Cu voturile PSD şi AUR, Eugen Tomac ar putea fi convins că izbuteşte. Are la dispoziţie doar 10 zile şi în cazul în care resimte că nu adună voturile necesare va putea depune mandatul oferit de preşedinte. Deşi are o carismă simpatică, e dezavantajat de faptul că se consideră tehnocrat, deşi până recent a fost liderul unui partid (PMP) care a luat 1% la ultimele alegeri parlamentare. Pe fondul fragmentării parlamentare, există pericolul unor derapaje populiste, cu efecte negatice asupra stabilităţii macro-economice a României. Eugen Tomac are multă bătaie de cap, pentru a coagula o majoritate necesară, dar şansele rămân discutabile, mai mult îndoielnice.