Friedrich Merz are mari probleme şi nu poate să le rezolve!

A reaminti ce eforturi financiare, considerabile, a făcut ex-RFG la reunificarea cu ex-RDG, pe mandatul de cancelar al lui Helmut Kohl, este lipsit de sens acum. După unele surse, preţul real al reunificării ar fi fost undeva la 2000 de miliarde euro, deşi până astăzi nu există un cost final oficial. „Reconstrucţia Estului” a inclus noi tipuri de infrastructură, consolidarea oraşelor, înlăturarea surselor de poluare a mediului, atragerea investiţiilor, ajutoare sociale ş.a.m.d. Înfrângerea categorică a partidului cancelarului Friedrich Merz, în landul Mecklenburg-Pomerania (după cele din Saxonia Anhalt), unde n-a realizat „pragul”, dar şi Berlin, este o sancţiune a cancelarului Friedrich Merz (nu o nostalgie după ex-RDG), el însuşi preferând termenul de… catastrofă în calificarea rezultatelor alegerilor de duminică. Francezii numesc astfel de înfrângeri „Berezina” şi prin analogie istorică, germanii s-ar putea gândi şi ei la o mare bătălie… pierdută, „Stalingrad nu sună bine”. În Mecklenburg-Pomerania, puţine lucruri se vor schimba: social-democrata Manuela Schwesig (SPD) deşi în urma AfD, considerată „doamna de fier” va putea forma, cu uşurinţă, o coaliţie cu Die Linke şi Verzii. Este văzută ca o susţinătoare pro-rusă şi… o apărătoare a proiectului Nord Stream 2, prin care veneau gaze ieftine. La Berlin, CDU deţinuse puterea, dar Die Linke (25,6%) a preluat conducerea faţă de 18,9% pentru CDU şi numai 16,1% pentru AfD. Berlinul va fi guvernat de o coaliţie, în care Elif Eralp, o turcoaică, va deveni primar, scrie presa germană. La plecarea sa, fostul cancelar şi lider CDU, Angela Merkel, lăsase „moştenire” partidului, pe care îl condusese cu fermitate, o poziţie clară împotriva colaborării cu AfD sau Die Linke, suspectate de simpatii pro-ruse. E drept nu mai pronunţate ca ale ei. Deşi au aripi rusofobe puternice, ele nu sunt în vogă, fiindcă Merz luptă –cu înverşunare- împotriva Rusiei, iar rezultatul încrâncenării sale se vede pe tabela de marcaj a alegerilor. Friendrich Merz s-ar putea agăţa strâns de putere, ignorând rezultatul alegerilor de acum, dar teoretic până în 2029 nu poate rezista. Faptul că Angela Merkel l-a ţinut departe, chiar marginalizat, îi dă acum dreptate şi e momentul să râdă, fiindcă dubla înfrângere de duminică a CDU în Mecklenburg-Pomerania şi Berlin (unde CDU este eliminat de la guvernare) face inutil orice comentariu. Popularitatea lui Merz a scăzut la 14%, în timp ce un nou sondaj arată că –momentan- coaliţia CDU-CSU a ajuns la un minim fără precedent, de doar 18%. Aliaţii europeni privesc cu nelinişte la Germania, un baston al stabilităţii timp de 16 ani, cu Angela Merkel cancelar, care acum se confruntă potenţial cu o a doua schimbare rapidă de conducere, după cea a lui Olaf Scholz prăbuşit în noiembrie 2024. Merz şi-a amânat prezenţa la Adunarea Generală a ONU, considerând că prezenţa sa este necesară la Berlin. Se prefigurează „ruperea zidului de protecţie” german anti-AfD? Greu de spus. Dar Merz se agaţă de putere. Capacitatea AfD, aidoma AUR, de a guverna în starea actuală fără a se discredita prin eşecuri imediate este discutabilă. Pe de altă parte, cabinetele formate din mai multe partide mici de diferite convingeri, sunt instabile. Ceea ce generează o nervozitate socială. Ceea ce se întâmplă în Germania merită însă privit cu mare atenţie, fiindcă nimic nu e întâmplător.