Comuna Botoşeşti – Paia pare încremenită în timp. Aşezată într-un decor idilic, între dealuri, cu multe zone verzi şi cu păduri în jur, pare locul propice unei vieţi liniştite şi îndestulătoare. Oportunităţi pot apărea în orice moment, inclusiv pentru activităţi economice, de la agricultură şi creşterea animalelor până la comerţ şi servicii. Toate acestea sunt ţinute în loc de nevoia asigurării unor condiţii care, în anii 2000, par de neconceput: lipsa unui drum măcar acceptabil şi inexistenţa cvasitotală a telecomunicaţiilor. Astfel că, principalele surse de venit ale populaţiei sunt agricultura pe suprafeţe mici şi creşterea animalelor, cea din urmă aducând şi cele mai multe beneficii pentru populaţie, în primul rând în ceea ce priveşte sănătatea. În rest, … mai nimic. Cele două inconveniente majore au condus şi la scăderea populaţiei, în prezent fiind în jur de 850 de suflete în comună, după ce, în 1990, erau înregistrate 1.500 de persoane, în 2000 – 1.300 de oameni, iar în 2004 – 1.060. O scădere impresionantă, care poate fi percepută ca un semnal de alarmă, în ceea ce priveşte aşezarea, cu atât mai mult cu cât media de vârstă a localnicilor se află undeva la 65 de ani. Salvarea nu poate veni decât de la guvernanţi. Drumul spre judeţul Mehedinţi, al cărui proiect de realizare pare uitat în sertare, poate fi scurtat cu cca 50 de km şi este o sursă importantă de beneficii pentru cei din zonă.
Aceste locuri sunt încărcate de istorie şi nimeni nu poate spune cu exactitate când a apărut aşezarea. Este, însă, cunoscută ca localitatea cu cei mai mulţi boieri, raportat la întindere şi populaţie, din Dolj. „Din ce am aflat din bătrâni, cam de pe vremea lui Mihai Viteazu datează aşezarea. Avem două situri arheologice, care ar trebui să fie scoase la iveală. Unul este „Cetatea Micului”. Se spune că, în urmă cu peste 400 de ani, boierul Micu, de aici, avea lupte crâncene cu un moşier din actuala comună Cetate. Micu era mai puternic, însă, la un moment dat, a fost înconjurat de oştile celui de la Dunăre şi a fost obligat să se retragă într-o fortăreaţă, fiind asediat foarte mult timp. Într-un final, cetatea sa a fost acoperită de pământ de către luptătorii rivalului. Se pare că, îngropate, s-ar afla mai multe dovezi istorice. Cel de-al doilea punct arheologic este cel al „Piscului Cazacilor”, unde, tot în urmă cu sute de ani, a fost o tabără a cazacilor aflaţi în retragere. Dar, ca să revenim la noi, numele de Botoşeşti – Paia vine de la doi mari moşieri – Botoşanu şi Păianu – care au înfiinţat această comună”, a spus primarul Ion Moraru.
Comună cu vechime, înfiinţată prin Legea administrativă din 31 martie 1864, Botoşeşti-Paia a aparţinut, iniţial, judeţului Mehedinţi, în plăşile Dumbrava (1864-1887), Dumbrava – Motru de Jos (1887-1908), Câmpu – Dumbrava (1908-1912) şi Bălăciţa (1912-1926), ulterior intrând în Dolj prin plăşile Brabova, Ocolu, raioanele Pleniţa şi Vânju Mare. A fost formată din satele Botoşeşti (1864-1865), Botoşeşti şi Paia (1865-1908), Botoşeşti, Paia din Dos, Paia din Faţă (1908-1912) şi Botoşeşti-Paia (1912- până în prezent).
Aşezată în nord-vestul judeţului Dolj, în Câmpia înaltă a Bălăciţei, comuna Botoşeşti-Paia este caracterizată printr-un relief vălurit, cu câmpuri înguste separate de văi adânci. Ca să ajungi aici, trebuie să te înarmezi cu răbdare şi speranţa că, drumul ce a devenit emblematic nu poate să dureze prea mult. Privind de jur-împrejur, pădurile de gîrniţă şi cer parcă te ating cu crengile lor, iar râul Urdiniţa se lasă adulmecat de zecile de animale ce păşunează în tăcere. O lume cumva neatinsă de vâltoarea şi agitaţia omului contemporan, ce pare să-şi fi pierdut busola. Nimic nu lasă să se întrevadă că, aici, la Botoşeşti-Paia, nu ar există doar o comunitate liniştită şi un vestit poligon de tragere al armatei, dar şi vestigii milenare. Pe valea Paia se află o aşezare dacică, iar la nord de aceasta se găseşte o aşezare daco-romană, în dreptul Piscului Cazacilor, pe versantul nordic al văii. De aici provin reliefuri romane, statuete de bronz şi ceramică. La nord de valea Botoşeşti, la punctul “Cetate” se află o fortificaţie dacică.
Ar fi comic, dacă n-ar fi tragic!
La intrarea în comună şi aproape tot drumul nostru spre Primărie am zărit cârduri de gâşte, de raţe, zeci de vite ce plecau spre păşuni, cîteva tractoare în curţile celor mai înstăriţi, bătrâni gârboviţi de ani grei ce duceau bidoanele cu apă dinspre cişmele. Semn că, oamenii sunt gospodari, atât cât le permită natura şi bruma de bani pe care poştaşul le-o aduce lunar. Pentru ei drumul nu este un capăt de ţară. Aşa cum au trăit pe vatra satului, fără prea multe condiţii ce altora li se par obligatorii, aşa vor merge mai departe spre împlinirea destinului. Numai că, societatea actuală este una foarte interconectată.
Primarul comunei, Ion Moraru, ştie drumul spre Consiliul Judeţean Dolj, Prefectura Dolj sau structura teritorială a Ministerului Culturii. Și este un om dintr-o bucată. Provine din comună, are rădăcini puternice în rândul sătenilor şi nu-i lipseşte acea sclipire de inteligenţă, pe care numai ţăranul român, îndelung răbdător, o are. “Am avut discuţii cu cei de la Consiliul Judeţean şi cei de la Drumuri. I-am explicat şi doamnei vicepreşedinte Tănăsescu situaţia drumului. Am probleme cu aducerea copiilor la şcoală. Cel cu microbuzul îmi spune că nu va mai veni cu maşina pe aceste drumuri. Culmea este că, un francez, un danez şi un german au ajuns pe la noi. De ce? Simplu: GPS-ul le-a arătat că pe la noi prin comună trece un drum judeţean ce leagă Doljul de Mehedinţi. Turiştii s-au gândit că scurtează călătoria cu 45 de km, dar ei erau pierduţi prin craterele din drum. Au sunat la 112, m-a sunat Poliţia, du-te noaptea şi dă explicaţii despre eveniment!”, ne-a mărturisit Ion Moraru, primarul comunei Botoşeşti-Paia.
Ca şi cum n-ar fi destul!
Dacă reabilitarea drumului 606 E este o prioritate pentru conducerea primăriei Botoşeşti-Paia, nici alte proiecte precum racordarea la apa potabilă şi accesul la internet nu sunt uşor de finalizat. “Avem în lucru introducerea de apă potabilă. Este vorba de o investiţie de 8 miliarde de lei vechi, bani pe care îi am alocaţi. Dar, iată, că firma care a câştigat licitaţia nu lucrează. Cred că voi fi nevoit să-i dau în judecată; nici piaţa nu pot să o finalizez pentru că nu avem racordarea toaletelor la apă”, ne-a precizat primarul Ion Moraru. Despre demersurile făcute de edil la companiile de telefonie mobilă se pot scrie sute de file. “Nu am internet în comună, deşi am dat 150 de calculatoare la copii. Se pare că, vor să mărească banda de frecvenţă pentru noi şi alte primării din jur: Cernăteşti, Greceşti, Carpen. Dar, nu cred, până nu văd”, mai spune Ion Moraru. De menţionat că, licitaţia pentru introducerea de apă potabilă a fost adjudecată de SC AB TEHNICA SRL încă din 2010, care are ca domeniu de activitate lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru fluide şi este înmatriculată la ORC Dolj din anul 2006.
Cu grijă pentru viitor
În sediul primăriei, mai exact la parterul acesteia, am avut plăcuta surpriză să descoperim o bibliotecă impresionantă. Peste 10.000 de volume. Dacă iniţial am crezut că au ajuns doar să aibă rol de recuzită, zecile de fişe de împrumut întocmite de bibliotecarul Constantin Bucătaru ne-au spulberat orice urmă de îndoială. “Dispensarul l-am cumpărat de la vechiul proprietar cu 250 de milioane de lei vechi. Şi, aşa, a rămas la primărie, altfel era gată să fie pierdut”, ne-a dezvăluit primarul Moraru. Cădirea dispensarului a fost reabilitată, parţial, de militarii Regimentului Regal 105 Artilerie şi cei ai Batalionului 20 Infanterie, pe timpul exerciţiului “Romanian Express 09”, la 18 septembrie 2009. Primarul ne-a destăinut că, doreşte să creeze un centru medico-social, motiv pentru care s-a înscris într-un Grup de Acţiune Locală şi speră că va reuşi o finanţare din fonduri europene.
CRISTI PĂTRU şi VALENTIN CEAUŞESCU
