Pe câmpurile nisipoase de la Călăraşi, a început, în sfârşit, recoltatul lubeniţelor. Faţă de anul trecut, pepenii sunt acum mai mici şi mai puţini deoarece o grindină venită pe neaşteptate, în urmă cu o lună, a afectat din plin aproape toate câmpurile. Petrecând zi după zi cu ochii la soare, aşteptând ca acesta să le coacă şi mai bine miezul dulce, oamenii aproape că şi-au pierdut răbdarea şi vor să le vadă cât mai repede în piaţă. Vremea capricioasă de la începutul acestei veri le-a încurcat foarte tare afacerea cu lubeniţe şi fiecare zi de aşteptare este pentru ei o pierdere.
Pe un drum nisipos, o căruţă trasă de un cal se strecoară cu greu printre cele două remorci care sunt parcate lângă plantaţie. Bătrânul care conduce animalul are grijă să nu lovească vrejurile verzi ce-şi întind lujerele până în ţărâna potecii. „Aţi început culesul?”, le aruncă din mers oamenilor adunaţi în jurul unei dubiţe. Cum răspunsul nu mai vine, îşi vede de treaba lui. Intrăm în bostan şi căldura dogoritoare, cu miros de nisip încins, începe să devină înăbuşitoare. Mai târziu, aflăm că respirăm un aer de seră din cauza instalaţiilor de irigare. Nişte reţele de furtune subţiri ca degetul pun apa, picătură cu picătură, direct la rădăcinile plantelor. Scoasă cu pompele din adâncul pământului, apa este rece ca gheaţa şi se evaporă instantaneu când dă de aerul fierbinte. Culegătorii par că nu simt nici temperaturile ridicate şi umiditatea care se ridică din sol. „Pleznesc multe, prima mână am aruncat-o aproape toată. Acum o lună a bătut piatra şi au căpătat câte o bubiţă pe coajă, iar acum acele lubeniţe pleznesc”, spune, cu fermitate, o femeie, care se desprinde din grup şi se apropie de noi.
„Din cauza ploilor, am ieşit cu 12 zile întârziere pe piaţă!”
Nisipul arde şi prin încălţăminte, dar femeia păşeşte direct pe pământ cu picioarele goale. Are chipul înroşit de soare, la fel şi braţele. În depărtare, aerul dă senzaţia că tremură din cauza căldurii, însă oamenii iubesc căldura aceasta care le coace şi mai bine lubeniţele. „Din cauza ploilor, am ieşit cu 12 zile întârziere pe piaţă. Soarele este bun pentru lubeniţe, nu mai vrem să plouă”, ne spune, în timp ce ridică, de sub lubeniţă, un vrej de un verde închis. După multă muncă şi aşteptare, este prima dată când oamenii au intrat în pepeni ca să-i culeagă. Au început foarte de dimineaţă, astfel că, la prânz, grămezile de lubeniţe aşteaptă cuminţi, pe marginea potecii, pentru a fi încărcate în dubiţă. Unele sunt mari, altele de mărime medie, dar sunt adunate toate fiindcă, la piaţă, se caută cantităţi variate, în funcţie de buzunarul clientului. De pe hectarul acesta, numai la prima recoltă, oamenii se aşteaptă să scoată patru tone de pepeni.
Pepenii pleznesc singuri pe câmp
Dacă problema apei pentru irigat au rezolvat-o datorită investiţiilor importante pe care le-au făcut în sistemul de picurare şi în puţurile forate, cultivatorii de lubeniţă din Călăraşi au căpătat o teamă teribilă de grindină. Orice nor care se arată la orizont le aminteşte de gheaţa care, acum o lună, a acoperit, rând pe rând, parcelele de la marginile satului. La Ursoaica, la Analoghi şi peste tot, prăpădul a fost la fel, în special la lubeniţe. „Vrejurile au fost aproape toate arse, nu credeam că vom mai alege nimic din câmp. Lubeniţele apucaseră şi ele să crească şi au fost afectate. Cred că am pierdut jumătate din producţie din această cauză”, spune, cu mâhnire, femeia. Pentru înfiinţarea a două hectare de pepeni, familia aceasta a trebuit să pună jos 400 milioane de lei vechi. Numai plantele pe care le-au plantat la începutul lunii aprilie a costat 150 milioane de lei. Apoi a fost nevoie de folie, de alte furtune pentru irigaţie şi combustibil pentru pompele care merg noaptea şi dimineaţa ca să ude solul nisipos din valea Dunării. Ori grindina a lovit în plin toată această investiţie.
Cu ochii pe soare
Vivazi de o plantaţie cu vinete, este bostanul lui Jeni Bulugean. Am găsit-o îngrijind la câmpul de varză, pe care îl are doi paşi mai încolo. Nu a cules, deocamdată, nici o lubeniţă şi se uită lung la soarele care topeşte pământul pe care l-ar vrea parcă şi mai torid. „Nu am început să le culegem pentru că le-am mai lăsat să se coacă. A bătut grindina şi multe ne-au pleznit, iar cele sănătoase nu sunt suficient de dulci. Peste trei-patru zile, le adunăm şi noi”, ne spune femeia. În bostanul său sunt lubeniţe dungate, unele foarte mari care îşi arată forma pe deasupra plantelor care încep să îngălbenească. Fiindcă nu s-au apucat de recoltat, oamenii nu pot să aprecieze câte kilograme vor scoate din petecul acesta de nisip. „Nu ne ducem cu ele niciunde, le ducem la Dăbuleni. Nu avem o posibilitate să stăm în piaţă la vânzare fiindcă nu are cine să îngrijească restul culturilor pe care le mai avem. Ar fi bine dacă am putea să le valorificăm pentru că muncim foarte mult şi se observă în ce condiţii”, mărturiseşte femeia. Câteva minute mai târziu, era din nou în mijlocul câmpului său cu varză.
În căutarea pieţelor de vânzare
Costel Bouleanu era grăbit să-şi ridice atestatul de producător de la primărie fiimdcă pleca cu pepenii la vânzare. În remorca Daciei-papuc, îngrămădise aproape două tone de lubeniţă cu care urma să plece la Râmnicu-Vâlcea. Acolo pepenii se vând mai bine, iar preţul ajunge şi la 2,5 lei pe kilogram, mult mai profitabil faţă de Craiova unde se comercializează cu 1,5 de lei pe kilogram. Omul se grăbea pentru că şi acolo este esenţialul este să ajungi primul pe piaţă. ”Ne ducem la Vâlcea pentru că preţul este mai bun. Am plătit loc la piaţă încă din iarnă şi o să duc lubeniţă în funcţie de cum merge vânzarea. Ar fi bine să vindem la un preţ mai bun fiindcă, în acest an, sunt lubeniţe mai puţine decât anul trecut”. De cum şi-a luat hârtia semnată de primar, a şi urcat la volan şi a plecat. Acasă, în câmp, au rămas alţi membri ai familiei să aibă grijă de bostan, să ude şi să culeagă pepeni atunci când este nevoie.
Cooperativa agricolă îşi pune, în sfârşit, bazele
O veste bună pentru toţi agricultorii este aceea că se pun bazele unei cooperative care să faciliteze comercializarea produselor. Primarul comunei Călăraşi, Vergică Şovăilă, spune că formalităţile au fost începute şi deja s-au înscris 200 de fermieri care sunt dornici să continue să facă agricultură şi de acum înainte. „Această societate se va ocupa de colectarea şi depozitarea produselor agricole, începând cu lubeniţa şi terminând cu cartoful, ceapa, ardeiul şi roşiile care se cultivă aici. Unul dintre cele mai mari vise ale mele este să avem un depozit cu temperatură controlată care să îi ajute pe aceşti oameni. De 26 de ani, am căutat sprijin pentru rezolvarea acestei probleme, dar, începând de anul viitor, se va realiza acest lucru. Deja un supermarket din Craiova a venit aici şi s-a interesat pentru a cumpăra lubeniţe”, a declarat primarul Vergică Şovilă. La această asociaţie agricolă, pot să adere toţi agricultorii din Călăraşi şi Dăbuleni.
LAURA MOŢÎRLICHE şi RADU ILICEANU
