„Dragi români, a fost o onoare pentru mine să fiu 10 luni în serviciul ţării, în funcţia de prim-ministru. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, pentru a aduce ordine în finanţele României, a corecta nedreptăţi şi a promova reforme pentru modernizarea ţării. Cel mai important lucru, am dovedit că este posibil un alt mod de a guverna(…). Până în ultima zi, în această funcţie, voi lucra pentru interesele României şi nu voi abandona principiile pe care le-am probat în toată cariera mea”. Un mesaj, cu încărcătura emoţională de circumstanţă, pliat deplin unui context învolburat, cum este cel actual. Ceea ce atrage atenţia este faptul că Ilie Bolojan, demis prin moţiune de cenzură, nu se comportă ca un delegat trecător al puterii, din ale cărei onoruri a gustat, după ce a avut onoarea să pună umărul. Fiindcă şi înfrângerea e de preferat unei încordări teribile, prelungită în timp, contraproductivă din toate punctele de vedere. Ceea ce n-a presimţit este însă altceva: chiar din propriul partid s-a dorit plecarea lui din funcţie, pentru salvarea coaliţiei de guvernare. Avea cunoştinţă de grupuri dizidente, nu ne îndoim, fiindcă aşa se întâmplă întotdeauna, în toate partidele. Sorin Grindeanu, liderul social-democraţilor, aşteaptă, potrivit declaraţiilor făcute, ca PNL să revină la masa discuţiilor şi să reia dialogul, ca parte a soluţiei unui viitor guvern liniştitor… şi pentru Bruxelles. Politica e meschină. Şi asta ştiam. USR, printr-un mesaj pe Facebook, afirmă că exclude varianta de a mai face parte dintr-un guvern, împreună cu PSD, dar s-ar vrea „înfiat” de PNL, în vederea coordonării paşilor următori. „România nu trebuie să se întoarcă în trecut”, clamează useriştii, convinşi că ei reprezintă prezentul şi viitorul. Sondajele de opinie, rezultatele ultimelor alegeri, arată altceva. Claudiu Manda, secretarul general al PSD, într-o scurtă conferinţă de presă, a răspuns la o cascadă de întrebări ziariştilor, enunţând opţiunile partidului: fie la guvernare, fie în opoziţie. Nu se exclude o guvernare minoritară cu UDMR, chiar cu premier tehnocrat, şi preşedintele Nicuşor Dan, chiar ia în calcul o astfel de construcţie, altminteri riscantă, dar opozabilă alegerilor anticipate. Se evită, în discuţii, orice referire la AUR, o formaţiune politică –pro-americană- despre care ştim că momentan conduce în toate sondajele de opinie şi care a venit pe locul doi în alegerile parlamentare, pe motivul că viitoarea coaliţie trebuie să fie… pro-occidentală. Ce vor degaja consultările de la Cotroceni, pe care preşedintele Nicuşor Dan le-a anunţat, rămâne de văzut. Până acum, preşedintele ţării ne-a dat de înţeles că e stăpân pe situaţie. Toţi „mai marii” liberalilor, care vorbesc ca după dictare, nu exclud revenirea în coaliţie, cu un alt prim-ministru, fie liberal, fie social-democrat. Astăzi, probabil nu, dar de mâine-poimâine, despre Ilie Bolojan se va vorbi doar la timpul trecut. Îşi va menţine însă o vreme funcţia de lider al PNL. Lumina vine acum de la… Cotroceni. Şi, am putea spune, preşedintele se află la primul mare test, în actualul său mandat, lăsând impresia că are toate cărţile bune în mână, ca să folosim o expresie a lui Donald Trump.















