Doamna deputat de Sibiu Raluca Turcan, vicepreşedinte al PNL, pedantă, preţioasă în exprimare, “caracter integru, fond etic precumpănitor, implacabilă rigoare morală“, cum se consideră probabil, se întreabă uşor stânjenită “unde a dispărut onoarea?”, aluzie la ministrul Gabriel Oprea, care foloseşte cuvinte mari, “dar nu a deschis DEX-ul să vadă ce înseamnă onoare, interes public, demnitate. Orice zi în plus cu astfel de oameni în funcţii publice înseamnă umilinţă şi sfidare pentru cetăţeni, care aşteaptă ca statul, ţara, demnitarii, să-i servească fără echivoc“. Doamna Raluca Turcan s-ar putea să aibă parţială dreptate, când se referă la faptul că Gabriel Oprea n-ar putea fi bănuit “că a deschis DEX-ul“, cum a făcut dânsa, de pildă, ca să înţeleagă corect sensul semantic al unor cuvinte şi să nu îl uite în vecii vecilor. Deşi, după toate aparenţele, Raluca Turcan pare pusă în cură de uitare. Oricum, dacă Gabriel Oprea a preluat “mecanic” sensul unor termeni, doamna Raluca Turcan a făcut acelaşi lucru “cu alţi termeni“, fiindcă nu ţara “trebuie să-i servească fără echivoc” pe cetăţeni, ci invers opinăm noi. După ce unii mai deştepţi au afirmat-o, şi nu ne referim neapărat la John Kennedy, în celebrul său discurs la învestirea ca preşedinte. Dar nu de topica pripită a doamnei Raluca Turcan e vorba, ci chiar de exhibiţionismul domniei sale. Interesant de-a dreptul. Să ne întoarcem puţin, nu mult, în timp. Cităm după Hotnews. Duminică, 21 noiembrie 2010. În acordurile melodiei “We are the champions“, Elena Udrea era unsă preşedintele PDL Bucureşti. “Toată spuma democrat liberală (…) a ţinut discursuri pentru a sublinia faptul că în PDL este pace şi nu există lupte pentru putere şi influenţă“. Raluca Turcan, despre Elena Udrea: (…) “Are forţă, are energie, are curaj şi, uitându-mă la ea, nu mă pot abţine şi trebuie să spun că poate fi un veritabil Kill Bill al politicii româneşti“. Înduioşător. Într-un concurs de superlative, să nu spunem altceva, doamna Raluca Turcan se califica, fără probleme, pentru intonarea unei “ode demnităţii“. Astăzi, doamna “vice” de la PNL nu lasă semne că ar mai fi interesată de soarta celei pe care o gâdilase, până la greaţă, cu adjective precum “inteligentă, frumoasă şi tenace“, comparând-o cu “Kill Bill a politicii româneşti“.
Şi nimeni nu o întreabă “unde i-a dispărut onoarea?”. Şi fiindcă tot a condus Comisia pentru ştiinţă, învăţământ şi sport, de la Camera Deputaţilor, considerând că, dacă te apuci de politică, niţică sau chiar mai multă cultură nu poate să strice, găsim de cuviinţă că i se potrivesc câteva rânduri dintr-o tabletă “Papagalul” (Paznic de far – Editura „Minerva”, 1974) a marelui Geo Bogza. (…) “Am un papagal… am auzit-o spunând, când erau la câţiva paşi de mine. Un val a venit din larg, spărgându-se de stânci. Privind-o mi-am închipuit că povesteşte vreo năstruşnicie a exoticei păsări şi de asta e atât de bine dispusă. Zgomotul valului s-a stins, şi când treceau prin dreptul meu am auzit-o iarăşi: nu e şedinţă să nu iau cuvântul (…). Va să zică asta era. Iar eu, prostul de mine, nici nu bănuisem despre ce ar putea fi vorba. Demagogie, uitasem că şi numele tău poate fi femeie“. Altfel spus, pentru Raluca Turcan după un moment de repliere a urmat unul de reşapare şi altul de reanimare, fiindcă trecutul nu este o operă închisă, ci doar una neterminată, în care demagogia, dar mai ales ipocrizia, hibernează. Aseară preşedintele Klaus Iohannis într-o declaraţie de presă la Palatul Cotroceni a cerut demisia vice-premierului Gabriel Oprea, ceea ce înseamnă sau ar putea însemna că Raluca Turcan a încercat într-un fel, având cunoştiinţă de ceea ce urmează, s-o ia puţin înainte printr-un preambul.
