Despre „Istoria Domeniului Coroanei” de la Segarcea –geneza acestui plai viticol- au oferit în urmă cu 10 ani, nu puţine detalii interesante, în urma unor cercetări în arhivele vremii, istoricii craioveni Dincă Ciobotea şi Ion Zarzără. Care semnalau, de fapt, o continuitate, deloc insolită pe Dealul Robului, pe acelaşi pământ generos, sub acelaşi soare, numai că într-o altă filozofie, deplin branşată standardelor sofisticate din UE, tot mai exigente, fără a stărui prea mult, lucru firesc, asupra a ceea ce a urmat în anii din urmă, după restaurarea unui consacrat plai viticol, menţionat elogios de meritoşi oenologi în scrierile lor, satisfăcuţi de inegalabilul buchet de arome, eleganţă, ţinută aristocratică, savoarea, sufletul şi prospeţimea vinurilor. Proprietara întregii exploatări viticole este familia Mihai Anghel, care a demarat după 2004 un amplu proiect de modernizare, nu pentru a revigora ceea ce exista, ci pentru a face competitive, pe piaţa internă şi externă, vinurile de clasă, cu origine controlată, obţinute aici într-o cramă cu dotare de avangardă. Întreaga plantaţie veche de circa 300 de hectare a fost defrişată şi replantată cu un sortiment de soiuri, 17 la număr, în care predomină cele pentru vinuri roşii, completate pentru cele cu vinuri albe şi vinuri aromatice. Se disting prin personalitatea lor soriurile Fetească Albă, Fetească Regală, Tămâioasă Românească, Fetească Neagră, Tămâioasă Rose (urmaşa Muscat Frontignan Rouge), Sauvignon Blanc, Chardonnay, Viognier, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Cabernet Frank Merlot, Syrah, Nacional. Se apreciază că Tămâioasa Roză -medalie de aur pentru recolta 2020 la concursul Elle a Table de la Lyon- este noua vedetă a vinurilor de Segarcea. Sunt detalii de acum cunoscute, care au însă rostul lor. Oricum nimic nu mai aminteşte de fosta cramă vetustă a întreprinderii agricole de stat, ale cărui vinuri „de masă” erau eclipsate de cognacul de Segarcea, a cărui reputaţie devenise… notorie. Nu era nici o prea mare competiţie pe piaţa internă, la vogă –cu precădere în mediul rural- fiind vinurile din hibrizi autohtoni şi la orice discuţie, mai elevată, vinurile superioare de Segarcea păleau în faţa celor de la Galicea Mare, Sadova, chiar Goieşti, Dealul Vognei fiind pe atunci o generoasă gazdă pentru o interesantă plantaţie de viţă de vie. Întreaga amenajare a Domeniului Coroanei de la Segarcea pare transferată de pe alte meleaguri europene şi însuşi sediul pare un castel într-o rafinată arhitectură modernă de bun gust. Recent a găzduit o expoziţie de pictură, cu participarea a 6 artişti plastici, la o tabără de creaţie organizată şi finanţată de Domeniul Coroanei. despre care s-a scris. Nu e o observaţie de mare acuitate, dacă vom afirma că Segarcea –declarat oraş în 1968, după ce fusese reşedinţă de plasă şi raion- are în prezent un alt conţinut de viaţă şi de vizibilitate, datorat holdingului Cerealcom şi Domeniului Coroanei, prin locurile de muncă bine plătite create, dar şi mediatizarea susţinută. O recunoaşte însuşi primarul oraşului, Nicolae Tutunaru. Ca o paranteză: Segarcea a avut, la un moment dat, un nucleu de industrie, datorat fabricii de furfurol (o aldehidă heterociclică a furanului derivat din produse secundare agricole folosită ca solvent selectiv la rafinarea uleiurilor minerale şi vegetale), spaţii comerciale de stat şi cooperatiste, o bancă, şcoli şi grădiniţe, nu şi sedii de instituţii publice, mai acătării, şi cam atât. Un oraş în care nu se întâmpla nimic, în afara unor rare fapte cu violenţă care zdruncinau comunitatea. O întâmplare grăitoare cu izul ei de interes pentru istorici: după meciul de fotbal din Cupa Cupelor cu AS Monaco (18 septembrie 1985) –partida tur- fiindcă se practica „reciprocitatea”, oficialii clubului din Bănie au promis ziariştilor francezi, deplasaţi la Craiova, „o ieşire a la campagne”. Eram la 1 octombrie 1985. Oficialii judeţului din epocă şi-au dat acordul –oarecum surprinzător- cu condiţia expresă ca ziariştii francezi (peste 20) să nu fie duşi… la IAS Segarcea, fiindcă ne facem de ruşine. Au fost duşi –şi i-am însoţit- la fazaneria Cobia, unde s-au delectat cu nuci din anul respectiv, pâine de ţest şi vin roşu, fără să se atingă… de fripturile de fazani, declarându-se în schimb satisfăcuţi. Au plecat însă bosumflaţi de la Craiova, dar de rezultatul partidei de fotbal, nu de ceea ce li se oferise, în deplasarea de lângă Segarcea. Nu mai discutăm acum cum arăta sala „de şedinţe” sau cea “de protocol” ale fostei unităţi agricole de stat, în care mobilierul era neschimbat de la înfiinţare. Poveste veche. Cum anul care se încheie a fost unul generos, inclusiv climatic, vinurile obţinute nu pot fi decât excepţionale. S-a temut la un moment dat Mihai Anghel de o prea mare acumulare de zahăr, în bobul, de strugure, dar totul s-a rezolvat în procesul de vinificaţie. Rareaori Mihai Anghel face referiri la vinurile „Domeniul Coroanei”, dar de fiecare dată le elogiază păstrând măsura. Nu ţine o evidenţă a medaliilor obţinute la concursurile internaţionale, ne ajută însă directorul de vânzări Valerica Coza, cu o deplină amabilitate, care ne comunică o cifră oarecum impresionantă în felul ei: 420 de medalii la concursurile internaţionale (Canada, SUA, Japonia, China, Europa). Sunt diplome care oferă o legitimitate aparte pe piaţa externă şi exprimă o competenţă fără margini a doamnei Cornelia Anghel, distinsă şi afabilă, deloc avidă de publicitate, fie ea decentă. Dar nu există participare la care vinurile de Segarcea să nu fie remarcate, deşi se fac jocuri infernale, fiindcă nu există menajamente, nici în acest domeniu. O ştire din „Le Figaro”: în 2015 regiunile Bourgogne şi Champagne-Ardenne s-au confruntat la UNESCO pentru înscrierea terenurilor lor viticole în Patrimoniul mondial al umanităţii, ele declanşând ulterior o rivalitate între regiunile viticole franceze. Când în discuţie s-a pus noul sediul al OIV –supranumit „ONU al vinului”- organizaţie interguvernamentală creată în 1924 compusă din 48 de state, care reprezintă 85% din producţia mondială de vinuri şi 80% din consum şi ale cărui obiective sunt informarea, armonizarea, normalizarea sistemului viticol, dintre Bordeaux Reims şi Dijon, a fost reţinut ca viitor sediu al Organizaţiei internaţionale a viei şi vinului… oraşul Dijon. Alt motiv de gâlceavă. Vrem să spunem că viticultorii francezi între ei, nu mai vorbim de atitudinea faţă de cei italieni, spanioli, germani, greci, austrieci, români, nu-şi fac concesii. Se vorbeşte deja de vinuri dezalcoolizate oficializate de noul PAC. Alte exigenţe. După al toamnei bocet, ultimele frunze ruginite, semn că toamna îşi amână sfârşitul, atrag într-un fel atenţia, în imensa plantaţie de vie, unde lucrările de sezon (tăierile de pildă) au fost de mai multă vreme declanşate. Segarcea este într-un fel inima agriculturii doljene, prin performanţe, viziune, şi un anumit mod de a vedea lucrurile. Ei bine, toate acestea, deşi şochează orice vizitator, nu îl mai impresionează pe Mihai Anghel, care consideră ca o mare împlinire cele… 500 de hectare de perdele de protecţie (distanţa Craiova-Constanţa cu câte 6 rânduri de specii silvice) realizate, din fonduri proprii, deşi o cerinţă mai nouă a UE reclamă imperios înfiinţarea acestora (prin fonduri europene), adică 2,5 milioane de puieţi plantaţi în urmă cu câţiva ani, având menirea de a proteja de viscol, imense perimetre agricole, stabilizând ninsoarea, atunci când vine. Domeniul Coroanei Segarcea are indiscutabil un alt destin, deşi şi-l revendică, prin gesturi circumscrise firescului (numeroase acte de cultură), şi pe cel dintâi.
