Iulian Segărceanu şi peisajul pictural al Mediteranei

0
110
Iulian Segărceanu: „Foarte multă lume a venit, într-adevăr, la expoziția mea… Sunt cei mai buni prieteni ai mei, sunt oameni care mi-au luat lucrări cred că de peste 30 de ani. E o prietenie peste ani și mă bucur că nu m-au uitat. Asta îmi dă energie. Artistul creează, într-adevăr, în singurătate, dar când e înconjurat de lume parcă are mai multă forță, mai multă putere de muncă”.

Că Iulian Segărceanu este unul dintre cei mai apreciați și… populari pictori craioveni o demonstrează fiecare expoziție a sa: un eveniment propagat cu repeziciune, așteptat pentru surpriza pe care simezele urmează să o dezvăluie și reunind un număr impresionant de iubitori de artă, dar mai ales ai artistului. La fel s-a întâmplat și la cel mai recent vernisaj care l-a avut protagonist, adică pe 2 iulie, la Galeria „ARTA” a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Craiova. Cu doza de timiditate și emotivitate pe care o afișează în aglomerația spațiilor publice – mai multă degajare în gesturi și în exprimare având în intimitatea atelierului de lucru ori a întâlnirilor reconfortante cu prietenii –, Iulian Segărceanu și-a întâmpinat publicul cu 74 de lucrări: picturi în ulei redând peisaje din cea mai recentă călătorie a sa la Marea Mediterană, dar și pasteluri în culori puternic contrastante. Expoziția este cu vânzare și poate fi vizitată și săptămâna aceasta. 

În croazieră până în Africa de Nord

„Cel mai mult iubesc peisajul”, mărturisea, cu câțiva ani în urmă, Iulian Segărceanu. Între timp… nu și-a schimbat gusturile! O demonstrează cea mai recentă expoziție a sa, deschisă, de o săptămână, la Galeria „ARTA”. „Acum câteva luni am fost într-o croazieră pe Mediterana și am ajuns până în Africa de Nord, în Tunisia. M-am inspirat de-acolo, am făcut multe fotografii și apoi am realizat câteva lucrări. La întoarcere am poposit o zi la Palermo, în Sicilia, și am și de-acolo câteva lucrări cu niște străduțe foarte interesante, nu mai văzusem așa ceva”, a povestit artistul. Despre peisajul descoperit aici spune că „e mai straniu și mai simplu”. „Eu am mai făcut o excursie, în urmă cu 30 de ani, în Asia Centrală, pe urmele lui Marco Polo, și eram cât de cât familiarizat cu peisajul, dar aici era altceva. Era o mare foarte frumoasă. După mine, Marea Mediterană e cea mai frumoasă și cea mai picturală”, crede Segărceanu.

Pastelurile, pete de culoare între tumultoase ceruri

Chiar dacă în ultimii ani artistul a mai exersat (cu succes!) această tehnică, surpriza expoziției o reprezintă numeroasele pasteluri prezentate – pete de culoare pe fundaluri întunecate ori în puternic contrast cu acestea, „aruncate” ici-colo pe simeze. Între tumultoasele ceruri gri-albăstrui ale peisajelor – „iscate” de unde altundeva decât din tumultul de stări, sentimente și idei ale artistului –, pastelurile sunt puse parcă și mai mult în valoare.

„Poate pentru unii este o surpriză, deși a obișnuit publicul, în ultimii cinci ani, cu lucrările sale în pastel, executate într-un mod aparte. Acolo îl descoperim pe Iulian Segărceanu gestualistul, acolo înțelegem ce se întâmplă în pictură cu acele tușe contrapunctice de lumină, un fel de joc pe care îl practică el între cer și pământ. Care dintre pictori a trecut prin școala lui Gheorghe Petrașcu, a lui Luchian, ca să știe să se joace cu nuanțele de negru? Foarte puțini în pictura românească. Poate G.N.G. Vânătoru, de la care Iulică Segărceanu a învățat un lucru: că și negru este una dintre culorile expresive”, remarca la vernisaj Florin Rogneanu, managerul Muzeului de Artă din Craiova.

„Culoarea este un har de la Dumnezeu, se simte”

„Am ținut mai mult secret pastelul… Mi-a fost frică la început de el. Dar m-a învățat maestrul Penișoară cum să procedez: să ascund trusa cu uleiuri și să las pastelurile pe masă. Și, în momentul în care am rămas singur cu pastelul, am fost obligat să încerc să fac ceva. Din aproape în aproape am reușit… Am vrut inițial să deschid o expoziție numai cu pasteluri, dar, fiindcă nu am avut atât de multe, am adus jumătate pictură”, a dezvăluit Iulian Segărceanu.

Cât privește cromatica, artistul rămâne la părerea că nu poate fi stăpânită decât de acela care… s-a născut cu ea: „Desenul se învață, forma se învață, dar culoarea nu. Dacă nu te-ai născut colorist… Chiar dacă o înveți teoretic, practic e foarte greu. Culoarea este un har de la Dumnezeu, se simte. Am încercat să mă mai colorez un pic în pastel, la pictură… nu știu cât am reușit”.

Branişte – unicitatea unui colţ de lume 

Oriunde ar ajunge însă în lumea largă – și sunt puține locurile pe care să nu le fi bătut cu pasul –, oricâte mirifice peisaje i-ar desfăta privirea, artistul păstrează mereu în suflet un colț anume, în care se retrage pentru bucuria creației. E satul său natal, de la marginea Craiovei, „din care a făcut un subiect important pentru artele plastice românești”, după cum sublinia Florin Rogneanu: Braniște, comuna Podari. De aici Iulian Segărceanu nu contenește să se inspire. „Singurul lucru static în întreaga expoziție sunt celebrele sale autoportrete, adică paiațele însingurate. Pe care le vedeți în Braniște la tot pasul și care par a-i fi zâne bune, a păzi un destin artistic exemplar…”, mai spunea Rogneanu.

Universul localității natale şi-a pus mai cu seamă amprenta asupra creaţiei sale în precedenta expoziție de la Galeria „ARTA”, deschisă în urmă cu doi ani. Atunci, artistul aşeza pe simeze, alături de câteva peisaje, peste 50 de naturi statice cu flori… de grădină, de la Braniște.

***

„Nu pictez ceea ce văd, ci transpun ceea ce este ascuns în spatele imaginii şi în sufletul meu. Sunt micile mele gânduri despre artă, dar de fapt sunt sfaturile unui mare pictor şi profesor – Ilie Marineanu, de care mă leagă cele mai frumoase amintiri, dar şi cele mai chinuitoare bucurii artistice”. Este mărturisirea pe care Iulian Segărceanu o (re)face cu fiecare expoziție deschisă, totodată o invitație la a-l (re)descoperi în spațiul creației. Poftiți, așadar, să admirați peisajul pictural al Mediteranei, pastelurile viu colorate, cele câteva „venețiene” și naturi statice cu flori, frânturile încărcate de amintiri din spațiul natal, ce „îmbracă” în aceste zile simezele Galeriei „Arta”. Același univers plin de melancolie și vigoare îl înconjoară la peste 35 de ani de creație artistică și 58 de ani de viață, pe care îi va aniversa în curând – pe 31 august. La mulți ani, de pe-acum, Iulian Segărceanu!