Sursa: Agerpres. Care citează, la rândul său, publicaţia, “Vocea Transilvaniei“. Aceasta, sub titlul “O destinaţie încântătoare! Oraşul Sibiu în primele 10 locuri din lume ce trebuie vizitate în 2016“, ne înştiinţează că fosta Capitală Culturală Europeană ocupă momentan locul 6 în “top 100” al celor mai convenabile oraşe, la nivel mondial, ce trebuie explorate anul viitor, conform unui studiu realizat de unul dintre cele mai cunoscute site-uri de căutare de hoteluri din lume, fiind inclus pentru a treia oară în topul anual Best Value Index. Anul acesta, Sibiul este singurul oraş din România, recomandat turiştilor interesaţi de vacanţe sau concedii avantajoase în 2016. Plasarea onorantă se datorează indicelui calculat pe baza reputaţiei hotelurilor din Sibiu şi a preţurilor mici de cazare, ce au scăzut de la 275 lei/noapte la 243 lei/noapte, devansând Mostarul (Bosnia-Herţegovina), Veliko Târnovo (Bulgaria) şi Novi Sad (Serbia). N-avem nici o îndoială că Sibiul rămâne un oraş atrăgător, care merită vizitat, cunoscut fiind nu doar graţie cadrului său natural, remontant, şi istoriei sale bogate, ci şi bunei gospodăriri, care i-au adus, în urmă cu câţiva ani, statutul de Capitală Culturală Europeană. Izul discret publicitar al articolului interesează mai puţin. Pe blogul său, scriitorul Andrei Pleşu, sub titlul “O gară europeană” descrie astfel gara din Sibiu, poartă de intrare, zicem noi, a oraşului, «Zilele trecute, aflându-mă în Sibiu m-am gândit să fac o plimbare „comemorativă” până la gara cu pricina. A fost o idee tristă. Am dat peste un loc neîngrijit, pe alocuri sordid, cu împrejurimi obosite, înghesuit între câteva construcţii „noi” şi o autogară plină de pasageri agitaţi, totul într-o atmosferă generală de iarmaroc comunal. Cum ieşi din clădire spre oraş, vezi în partea stângă o casă veche, gălbejită, în prag de colaps, cu tencuiala aproape căzută (…) mica hală centrală a gării, oarecum „modernizată”, e un element de peisaj destul de nesemnificativ. E înconjurat de un peron murdărel, deasupra căruia răsuna, adesea, o voce feminină care anunţă evenimentele iminente ale „stabilimentului”». Şi descrierea continuă în aceeaşi notă dezolantă, neomis fiind peisajul următor: «Şinele sunt pline de bălării, greu de asociat ideii de funcţionalitate feroviară» şi aşa mai departe. Pentru ca în final autorul să se întrebe nedumerit: «Sibiul a fost, ştim bine, Capitală Europeană. Cum poate o Capitală Europeană să-şi invite vizitatorii pe o poartă de intrare atât de jalnică? Merită sibienii o gară atât de încercănată? O arteră principală reamenajată cochet e, desigur, un „lucru bine făcut”, dar cu o agreabilă zonă pietonală, în centru, nu se poate mântui un oraş întreg. Lucrul bine făcut trebuie să intre în expansiune». Articolul domnului Andrei Pleşu a fost postat la 28 septembrie a.c. pe site-ul adevarul.ro. În materie de urbanism, gusturile sale, deloc acomodante, merg spre rigoare arhitecturală, modernitate şi fineţuri. O nedumerire: Să nu ştie domnul Andrei Pleşu cine a fost primarul Sibiului până în toamna trecută? Sau, prin ricoşeu, îşi exprimă “colocvial” simple impresii de călător, în tranzit, spre Păltiniş, în căutarea spaţiului (providenţial) de odinioară, unde beneficia din partea lui Noica de un program de ajustare culturală, cum îi spune, domnia
