S-a avansat pe fondul discuţiilor de la Cotroceni, cu reprezentanţii partidelor parlamentare, şi numele a trei tehnocraţi –Delia Velculescu, director în cadrul FMI, Radu Burnete, consilier prezidenţial şi Eugen Tomac, eurodeputat şi consilier onorific al preşedintelui- toţi cu CV-uri onorabile, dar fără priză la o susţinere parlamentară necesară, şi fără o revendicare concretă de la ceva măsurabil. Amintindu-se de anumite merite ale doamnei Delia Velculescu în criza financiară a Greciei, ne putem aduce aminte de filmul lui Costa Gavras „Adulții din cameră” (Adults in the Room, 2019) după un scenariu al lui Yanis Varoufakis. Scenariul anticipatelor, luat în calcul la Cotroceni, enunţat, nu poate fi salutat decât de AUR, bine poziţionat în sondajele publicate, comandate de unii sau de alţii. Criza politică nu mai poate fi prelungită fiindcă produce deja daune enorme, de la o zi la alta. Partea nevralgică a lucrurilor este de acum adversitatea declarată, sublimată în incompatibilitate organică, anacronică, între PSD şi PNL, încât liderii liberali, dar şi userişti, declarau că nu vor susţine un guvern cu social-democraţii în componenţă, dar nici un guvern cu premier tehnocrat. Pe de altă parte, împreună, PNL şi USR, chiar cu sprijinul celorlalte formaţiuni politice excluzând AUR şi PSD, nu pot face o majoritate. Mai exact, ne aflăm în aceeaşi situaţie de acum o săptămână şi primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, opinează că există şi „varianta unui guvern minoritar în jurul PSD şi se pot strânge voturile necesare investirii în Parlament”. O declaraţie preluată de toată presa. Faptul că Nicuşor Dan a fost categoric declarând că nu va accepta, nici un fel de combinaţie politică, de dată recentă cu AUR, deşi va mai fi o rundă de consultări, sugerează că încă nu e găsit sau convenit premierul care să poată „scoate din nămol” căruţa guvernării. Refacerea coaliţiei „pro-europene” pare improbabilă din cauza vanităţilor exacerbate. Liderul USR, Dominic Fritz, primarul Timişoarei, s-a alipit de… PNL, cu care îşi coordonează poziţiile, deşi statutul celor două partide este diferit în teritoriu, prin numărul mare de aleşi locali, adică primari liberali şi preşedinţi de consilii judeţene. După o discuţie lungă şi onestă cu preşedintele ţării, cum s-a exprimat, Dominic Fritz a înţeles că nu stă ţara în partidul său. Şi până la urmă, Nicuşor Dan ascultă pe toată lumea, cu răbdare, şi va face cum crede de cuvinţă. Şi, e greu de presupus că va desemna ca prim-ministru pe doamna de la FMI, fiindcă momentul e dificil, chiar foarte dificil, nu uşor de surmontat, încât e bine să-şi vadă de treabă. Singura soluţie viabilă este abandonarea orgoliilor de partid, care nu pot fi puse deasupra intereselor naţionale, în tabăra PNL. Deblocarea stării de lucruri în această încleştare a ambiţiilor a devenit imperativă şi e târziu.















