Preşedintele Coreei de Nord, Kim Jong-il, a cărui sănătase era şubredă de mai multă vreme, a încetat din viaţă, sâmbătă, 17 decembrie a.c., fiul său, Kim Jong-un, născut în 1983 sau 1984, fiind desemnat succesor al unicei dinastii comuniste din istorie, a anunţat luni, 19 decembrie, media oficială a regimului comunist. În vârstă de 69 de ani, liderul nord-coreean a sucombat în urma unei epuizări mentale şi psihice, sâmbătă, ora locală 8.30, a anunţat Agenţia Centrală de Presă Nord-Coreeană (KCNA). Kim Jong-il, a cărui mobilitate fusese redusă după un accident cerebral, survenit în 2008, a decedat în urma unui infarct miocardic server şi a unei crize cardiace, în timpul unei deplasări tradiţionale în teren, a adăugat agenţia de presă citată, subliniind că autopsia a fost făcută duminică. „Toţi membrii Partidului (Muncitorilor- n.r.), militarii şi publicul trebuie să respecte fidel autoritatea camaradului Kim Jong-un şi să protejeze şi să consolideze frontul unit al partidului, armatei şi publicului”, a cerut agenţia oficială nord-coreeană KCNA. Funeraliile fostului lider comunist sunt fixate pentru 28 decembrie, la Phenian. Autorităţile au decretat doliu naţional între 17 şi 29 decembrie. La Seul (Coreea de Sud), guvernul a fost plasat în stare de alertă la anunţul morţii lui Kim Jong-il, cele două ţări aflându-se, tehnic, în stare de conflict armat, după armistiţiul precar semnat în timpul războiulului (1950-1953). De asemenea, Consiliul de Securitate Naţională sud-coreean s-a întrunit, de urgenţă, luni. Exceptând condoleanţele transmise de Tokyo şi Beijing, alte reacţii ale comunităţii internaţionale nu au survenit. Kim Jong-il a condus Coreea de Nord cu o mână de fier după 1994 şi lasă moştenire fiului său o economie muribundă, într-o ţară marcată de foamete şi penurie de produse alimentare. Fostul lider comunist a utilizat deşănţat propaganda pentru slăvirea exacerbată a cultului personalităţii, la fel ca tatăl său. El a arătat că au greşit cei care au prezis colapsul regimului nord-coreean după sistarea ajutorului sovietic, la începutul anilor 1990. La sfârşitul deceniului trecut, foametea făcuse peste un milion de victime. Dar el a rămas „liderul drag” şi a continuat un program de înarmare nucleară, exprimat prin două teste, în octombrie 2006 şi în mai 2009. Confruntându-se cu o penurie alimentară serioasă, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU (FAO) a remarcat, luna trecută, o ameliorare a recoltelor, dar a subliniat că grave probleme de nutriţie persistă, estimând că circa trei milioane de persoane vor continua să aibă nevoie de ajutor alimentar în 2012. Câteva date biografice: s-a născut în 1942, în 1964 a intrat în Comitetul Central, al cărui secretar a devenit în 1973, iar în anul următor membru al Biroului Politic. În 1980 a fost numit „conducătorul iubit”, devenind succesorul desemnat de tatăl său, Kim Il-sung, care moare în 1994, doliul naţional durând trei ani. Succede tatălui său în 1998. După trei ani de doliu, Kim Jong-il a devenit secretar general al Partidului Muncii şi preşedinte al Comisiei de Apărare (1998). Kim Il-sung a rămas preşedinte pentru eternitate. Pentru a consolida fuziunea continuităţii între tată şi fiu a introdus, în iunie 1997, un alt calendar. Odată cu promovarea lui Kim Jong-il, armata a devenit coloana vertebrală a regimului, estompând partidul. În conformitate cu noua Constituţie (1998), Comitetul Naţional de Apărare, prezidat de Kim Jong-il, este „organul militar suprem răspunzător de suveranitatea statului”. În anul următor, sloganul „primat armatei” confirmă că statul se restructurează în jurul valorii sale militare. Îngrijorat de prăbuşirea regimurilor din estul Europei, Kim Jong-il a văzut în armată unicul bastion posibil pentru „contracararea contra-revoluţiei”. O nouă pagină de istorie a fost deschisă: statul comunist este fondat pe „dictatura proletariatului”, RPDC devenind un stat sub tutelă militară. Catastrofele naturale de la mijlocul anilor ’90 vor da o lovitură de graţie unei economii muribunde, foametea devastatoare (1995 – 1998) omorând peste 600.000 de persoane (aproape 4% din populaţie). Încercările de normalizare a relaţiilor cu Coreea de Sud (summitul din iunie 2000) şi Japonia, prin vizita premierului Junichiro Koizumi, în septembrie 2002, relaxarea relaţiilor cu SUA, la sfârşitul mandatului lui Bill Clinton, au fost anulate de testul nuclear din octombrie 2006. Un acord semnat în 2007, în cadrul convorbirilor „în şase” (China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, SUA, Japonia şi Rusia), vor întreţine speranţe vagi de pace în regiune. În septembrie 2008 au început să circule zvonuri privind starea de sănătate a lui Kim Jong-il.