În primii ani ai secolului XX în Bănie existau 25 de fabrici şi ateliere mari, dar desprinderea craiovenilor de agricultură nu erau încheiată, suprafeţe întinse din oraş fiind utilizate pentru cultura legumelor, cerealelor, pomicultură, viticultură, horticultură ori păşune. Conform statisticilor agricole în toamna lui 1899 şi primăvara lui 1900 s-au cultivat 385 hectare cu porumb, 50 cu fasole, 43 cu grîu, 41 cu orz, 50 cu grădini, 50 cu cartofi, 3 cu secară, 3 cu mei, 2 cu ovăz, 56 cu fâneţe naturale şi 26 pentru păşunat. Din suprafaţa totală a oraşului de 1180 ha, 708 erau ocupate de culturi agricole, pe mai puţin de 500 ha fiind construcţii străzi, instituţii publice, unităţi economice, pieţe, târg, spaţii verzi. Străzile nu erau pavate şi nici mijloace de transport în comun nu existau. Iluminatul public era prezent doar pe câteva din străzi. Cum a ajuns oraşul să-şi schimbe înfăţişarea, dar şi stilul de viaţă al locuitorilor de atunci, sunt redate într-o nouă lucrare „Craiova 1901-1916. Modernizarea. Obstacole, capcane şi ispite” care a văzut de curând lumina tiparului la editura Sitech din Craiova. Scrisă de Luchian Deaconu şi Otilia Gherghe, cartea, documentată în special din arhivele Primărei Craiova, păstrate în cadrul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale, prezintă primarii şi consiliile comunale din perioada 1901-1916, problemele administrative din perioada respectivă referindu-se la cum a fost pavat oraşul, la alimentarea cu apă, la construirea Parcului Bibescu azi Parcul „Nicolae Romanescu”, iluminatul public. Aceste etape sunt reflectate şi din perspectiva opiniei publice de atunci, fiind redate scandalurile politice şi administrative.
