Cum se începe de la zero, după un dezastru / Cooperativele agricole, la o nouă strigare

0
542

Desfiinţate după 1989, prin distrugere, formele economice din agricultură, nici până în prezent nu au mai apărut. Investiţiile în infrastructura agricolă de la acea dată au fost oprite, ba chiar s-a produs un regres, aproape inimaginabil. Acum, la mai bine de două decenii, statul nu găseşte, încă, modalităţile prin care să facă posibilă renaşterea cooperaţiilor agricole, care, în alte state, sunt principala formă de activitate agricolă.

Sprijinul financiar aprobat, recent, pentru refacerea sistemul de irigaţii din România este, deocamdată, unul dintre puţine succese ale ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Cum, în această perioadă este pregătită şi o legiferare a noilor atribuţii ale Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, despre care am scris în cotidianul nostru, conducerea MADR se poate lăuda că, foarte aproape de finele guvernării, bifează câteva rezolvări la unele dintre cele mai importante aspecte din agricultură.

La toate acestea se adaugă, recent, dezbaterea internă privind reintroducerea în circuitul economic a cooperativelor agricole. Nu este nimic peiorativ în această accepţiune, nimic care să genereze false temeri, doar o iniţiativă mai mult decât dezirabilă. Motivaţia este de bun-simţ. Nu puţine sunt comunele din Dolj, unde locuitorii fac, ceea ce ştiu de o viaţă: grădinărit, creşterea animalelor, cultivarea plantelor cerealiere; şi o fac cu spor. Dar, fără o piaţa de gros, fără un mecanism care să le dea certitudinea că, recolta este vandabilă în condiţii reciproc avantajoase, agricultorul doljean s-a reîntors cu sute de ani în istorie şi exersează tehnici de supravieţuire, mai abitir decât documentarele tv de specialitate. Câţi dintre noi recunosc public că, trocul, schimbul de produse între două persoane, s-a permanentizat, în anumite luni din an, în comunele doljene? Autovehicule din Caraş-Severin, Gorj, Vâlcea încărcate cu fructe, cutreiere uliţele din satele Doljului în căutare de cereale. Cu titlu de exempli gratia, la două baniţe de grâu se dau 10 kg de prune. Oare parlamentarii aleşi în circumscripţiile rurale au habar de cât de jos a ajuns soarta ţăranului, ce le-a dat biletul spre semizeitate?!

Revenim de unde am plecat, la asociere!

Asocierea producătorilor agricoli este reglementată şi în noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020. Aşadar, cu acceptul european sunt stabilite, deja, sumele de bani pe care fermierii le pot primi, dacă accesează aceste fonduri. Concret, prin Măsura 9 “Sprijin pentru înființarea grupurilor de producători” se va acorda sprijin pentru înfiinţarea grupurilor de producători în scopul asigurării legăturii cu piaţa, îmbunătățirii şi adaptării producției atât la cerințele pieței incluzând aspectele legate de caracterul cantitativ, calitativ și continuu al aprovizionării, și de siguranță alimentară, cât și la preferințele consumatorilor. Fermierii pot beneficia de fonduri europene nerambursabile de până la 90% din valoarea proiectului. Dar, aceste măsuri nu pot fi utile, în final, fără crearea cooperativelor, drept instrument de valorificare spre consum a recoltelor obţinute.

Negocieri între ministere

„Vrem sa stimulăm crearea de cooperative în ţaranoastră, să convingem fermierii că nu vrem acele cooperative care s-au dezvoltat în perioada comunistă, pe principiul de forţă. Este un proiect pe care îl discutăm intens zilele acestea cu Ministerului Finanţelor. Astfel, pentru persoanele fizice care lucrează individual propunem scutirea de impozit pe norma de venit. Avem 800.000 de fermieri, persoane fizice care primesc plăţi europene, care plătesc impozit pe norma de venit. Dacă reuşim să îi scutim de acest impozit, îi stimulăm să se asocieze. În plus, fermierii care se asociază ar putea beneficia de reducerea impozitului pe profit cu 20% timp de 5 ani, dar şi de scutirea de impozit pe proprietate (teren, animale, utilaje etc) care se folosesc în comun”, a precizat Daniel Constantin, ministrul Agriculturii pe pagina sa de socializare.

Legi bune pe hârtie

          În prezent, cooperativele agricole sunt posibile, în România, prin reglementările a două legi: Legea nr. 566/2004 a cooperaţiei agricole care reglementează doar sectorul cooperaţiei agricole şi Legea nr. 1/2005 – Legea Cooperaţiei, ce permite formarea de societăţi cooperative de valorificare şi societăţii cooperative agricole (asociaţii de persoane fizice). Totuşi, până acum, funcţionarea lor nu este palpabilă. Însă, ministerul Agriculturii poate a înţeles că, în România, 37% din populaţie munceşte în agricultură cele aproape 3 milioane de hectare; iar suprafaţa medie ce revine aşa-zişilor fermieri nu depăşeşte 1,5 ha. De aici şi necesitatea găsirii unor stimulente financiare pentru a începe activitatea cooperativelor.

Exemplele altor state, unde producătorii de fructe şi legume, pe lângă depozitul de stocare şi sortare în vederea valorificării produselor proaspete, au dezvoltat pe verticală lanţul de producţie, dezvoltând unităţi de procesare sunt cunoscute. Producătorii de lapte au soluţionat problema procesării laptelui prin fabricile de lapte ale cooperativelor. Potrivit Institutului de Economie Socială, cea mai mare unitate din lume de prelucare a laptelui (SUA, anul 2000), era o unitate cooperativă.

Avantaje certe

În zonele cerealiere, cum este cazul în Câmpia Băileştiului, cooperaţia ar putea exista cel puţin la nivelul fiecărei comune. Fructele şi legumele autohtone, produsele tradiţionale, prin intermediul sistemului cooperatist ar putea fi preluate, stocate, sortate şi valorificate la standardele pieţei, asigurând surse financiare zonei rurale. Crearea cooperaţiei şi readucerea produsele româneşti pe piaţă, mărirea veniturilor prin valorificare produselor proprii, ar putea crea o nouă percepţie a micilor fermieri faţă de activitatea agricolă şi o altă perspectivă pentru spaţiul rural. Dezvoltarea cooperativelor, în perioada următoare, constituie o necesitate a agriculturii româneşti, de care orice decident politic responsabil va trebui să ţină cont.