Edward Snowden (foto), care a dezvăluit amploarea programului de supraveghere al Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) a SUA, ar fi fost ales de CIA pentru a-l asista pe preşedintele George W. Bush la summitul NATO de la Bucureşti, în 2008, potrivit unei cărţi bazate pe documentele oferite de acesta şi citată de publicaţia „Liberation”, în pagina electronică. „Am fost format ca spion în sensul tradiţional al termenului. Am trăit şi am lucrat sub acoperire în străinătate, am făcut să pară că am un loc de muncă pe care nu îl aveam. Mi s-a dat un nume care nu era al meu”, a declarat Snowden într-un interviu acordat NBC News, din care au fost publicate câteva extrase. „Am lucrat pentru CIA sub acoperire în străinătate, am lucrat pentru Agenţia americană de Securitate (NSA) sub acoperire în străinătate. Am lucrat pentru serviciile de informaţii militare (DIA) în calitate de profesor la Academia pentru contraspionaj, unde am dezvoltat surse şi metode pentru a garanta siguranţa informaţiilor noastre şi a cetăţenilor noştri în mediile cele mai ostile de pe planetă”, adaugă tânărul. Aceste afirmaţii sunt susţinute şi de jurnalistul Glenn Greenwald (cel care a publicat primele dezvăluiri cu privire la programul de supraveghere a Internetului PRISM), care a scris o carte bazată pe documentele oferite de Snowden şi intitulată „No place to hide”. „Potrivit descrierii pe care (Snowden) o face muncii sale la Geneva, el era mai mult decât un administrator de sistem. El era considerat principalul tehnician şi expert în probleme de securitate cibernetică din Elveţia şi primea ordin să se deplaseze din regiune în regiune pentru a rezolva problemele pe care nimeni nu era capabil să le rezolve. El a fost ales în mod expres de CIA pentru a-l asista pe preşedintele Bush, în 2008, la summitul NATO din România”, se arată în carte. Edward Snowden este inculpat în ţara sa pentru spionaj şi furt de documente aparţinând statului. Dezvăluirile sale, provenind din documente furate, au pus în dificultate administraţia americană şi au tensionat relaţiile cu ţările aliate, furioase să descopere că Washingtonul înregistra chiar şi conversaţiile private ale unora dintre liderii lor. Ele au generat, de asemenea, o dezbatere aprinsă în Statele Unite pe tema meritelor, limitelor şi moralităţii unor astfel de programe.
