Ceea ce părea… previzibil!

0
165

imageResizeAcum ştim. Nu totul, dar mai multe decât înainte zilei de ieri. Avem şi cel puţin două certitudini. Mai întâi, preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că, după ce a cântărit cu grijă argumentele pro şi contra, nu a acceptat nominalizarea premierului desemnat de alianţa PSD plus ALDE, solicitând acesteia o altă propunere. Cealaltă certitudine vine de la preşedintele Camerei Deputaţilor, liderul PSD, Liviu Dragnea, şi preşedintele Senatului şi co-preşedintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, care, într-o apariţie împreună, la ora 16.00, au declarat că încă reflectează la decizia ce urmează a o lua. Nădăjduim că noaptea e un sfetnic bun. Iniţial, Liviu Dragnea declarase că propunerea făcută cu desemnarea lui Sevil Shhaideh este şi unica. S-a deschis, iată, un front de confruntare teribilă şi de acum mişcările tactice sunt extrem de importante. Klaus Iohannis nu a prezentat motivele concrete ale refuzului nominalizării doamnei Sevil Shhaideh, premierul propus de PSD. Dar, în declaraţia succintă de numai 50 de secunde, a inserat totuşi, în temeiul rezultatului obţinut de social-democraţi prin alegeri deplin democratice, că oferă alianţei menţionate latitudinea exclusivă de a avansa o altă propunere. Preşedintele Klaus Iohannis şi-a asumat nu puţine riscuri, inclusiv iminenţa unei suspendări, de care s-a vorbit pe tot parcursul zilei, dar cam lălăit. I-ar conveni un asemenea demers, în condiţiile în care pragul de referendum e mult mai mic şi mult mai uşor de atins? Are ţara nevoie de aşa ceva într-un context regional ca cel existent? Pe de altă parte, vulnerabilităţile prezumate ale doamnei Sevil Shhaideh, căsătorită cu un sirian, Akram Shhaideh, cu cetăţenie română dobândită în 2015, nu puteau fi trecute cu vederea, în condiţiile în care urma a face parte din Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Refuzul numirii sale ţine de siguranţa naţională, vehiculându-se faptul că fraţii lui Akram Shhaideh ar avea legături cu guvernul de la Damasc. Oricum, povestea s-a inflamat. Liviu Dragnea joacă pe termen scurt destinul partidului câştigător la scor istoric al alegerilor parlamentare şi pe termen lung viitorul societăţii româneşti. A spus că avea dreptul legitim de a ocupa funcţia de premier. A mai spus că Sevil Shhaideh, fost ministru al Dezvoltării Regionale – cu toate avizele necesare de la instituţiile abilitate –, urma a avea o discuţie cu preşedintele ţării, cum se convenise telefonic. Suntem în pragul unei crize politice. Fiindcă şi pripeala lui Liviu Dragnea de a afirma că o altă propunere nu mai face, judecată definitivă, e o greşeală impardonabilă, excluzând compromisul atât de familial în politică, iar completarea „ne vedem în altă parte” nu e altceva decât o ameninţare cam deghizată, defazată de la linia raţională a campaniei electorale. Refuzul preşedintelui de a o numi pe Sevil Shhaideh reprezintă, cel puţin aparent, un semn al acutizării luptei politice. Liviu Dragnea este un câştigător detaşat al alegerilor parlamentare. Are un cec în alb pe care nu l-a mai deţinut un alt lider politic. Nu poate juca însă la cacialma. Aici e vorba de destinul ţării. Orice demers pripit, în actualul context, este o joacă inacceptabilă cu focul. Cartea împăciuitoare rămâne în continuare posibilă. Deşi, decizia de ieri lasă urme adânci pe imaginea fiecărui personaj implicat. Soluţii la îndemână, nu simple, dar clare, mai există. Ceea ce a declarat însă Călin Popescu Tăriceanu, dacă este adevărat, rămâne însă descumpănitor.