Mai multe ţări ale UE – 14 la număr – dar şi SUA, Canada şi Australia, au anunţat deja expulzarea de diplomaţi ruşi, în cadrul unei acţiuni coordonate, ca răspuns la otrăvirea fostului agent dublu Serghei Skripal şi a fiicei sale, Iulia, la 4 martie a.c., la Salisbury în Marea Britanie. Acesta livrase MI-6, timp de nouă ani, identitatea a zeci de agenţi ruşi aflaţi în Europa, contra unor importante sume de bani. Ţările occidentale au acuzat, în mai multe rânduri, Rusia de posibilitatea comandării acestei tentative de asasinat. Dar după ce Londra a anunţat expulzarea a 23 de diplomaţi ruşi, Moscova a reacţionat identic, ca măsură de retorsiune, declarându-şi totodată nevinovăţia. În schimb Londra a primit o susţinere extraordinară din partea aliaţilor săi. Aproape neaşteptată. Luni, surse guvernamentale au menţionat că Donald Trump a ordonat expulzarea a 60 de diplomaţi ruşi, închiderea consulatului de la Seattle. Practic „48 de agenţi de informaţii cunoscuţi, în diverse misiuni în SUA şi 12 diplomaţi aflaţi la misiunea rusă, pe lângă ONU”, au la dispoziţie 7 zile pentru a părăsi SUA. Printr-un comunicat laconic Departamentul de Stat a explicat că aceste măsuri demonstrează solidaritatea indefectibilă cu Regatul Unit şi constituie o ripostă pentru violarea continuă a normelor internaţionale, de către Rusia. Dintre ţările membre UE doar Austria, Bulgaria, Ungaria, Grecia, Cipru, Malta şi Slovacia, din motive diferite, în pofida deciziei luate săptămâna trecută de Consiliul European, nu s-au conformat. În Ungaria există o conexiune între organizaţiile paramilitare naţionaliste, cluburi în care se pot antrena, dar şi agenţi ruşi. NATO prin secretarul său general Jens Stoltenberg a suspendat 7 acreditări şi retragerea altora 3, dintre membrii delegaţiei diplomatice a Rusiei pe lângă NATO. Europa caută unitate şi unanimitate, dificil de obţinut, din cauza rezistenţei economice şi financiare, de la o ţară la alta. Moscova denunţă drept o „provocare” această acţiune coordonată şi va aplica principiul reciprocităţii. Întreaga evoluţie a evenimentelor a urmat o succesiune graduală. La o săptămână, după realegerea sa, preşedintele Vladimir Putin se află, cel puţin aparent, tot mai izolat pe scena internaţională. Nu e o certitudine. Regatul Unit şi-a reiterat acuzaţiile, pe tonuri diferite, ajungând să vorbească de comandarea unei tentative de asasinare, potrivit unui modus operandi ce poartă amprenta Moscovei. Se poate spune că Theresa May a jucat tare, savurând la nivelul propriului partid şi guvern, dar şi în Parlament, un moment similar cu cel trăit de predecesoarea sa, Margaret Thatcher, după războiul Malvinelor, în 1982. În context, Boris Johnson, şeful diplomaţiei engleze, deloc un virtuos, a salutat „răspunsul extraordinar”, fără echivoc, al aliaţilor, prin cea mai mare expulzare de agenţi ruşi din istorie, ceea ce permite „apărarea securităţii noastre”. Pe fondul „Brexit”, Theresa May a arătat de ce este capabilă în materie de diplomaţie, dar anumite îndoieli persistă în presa britanică şi „Daily Telegraph” se întreabă care ar putea să fie motivele pentru care Vladimir Putin să fi ordonat acest atac. În orice caz, „afacerea Skripal” a ajutat-o pe Theresa May să iasă, pentru moment, dintr-o situaţie dificilă, atestată inclusiv de sondajele de opinie. Acum, în faţa unor potenţiale ameninţări, Marea Britanie nu poate juca rolul de victimă, ci poate doar opune o rezistenţă determinată. Abil jucător de şah, Vladimir Putin a testat capacitatea de reacţie a Occidentului, care doar s-a agitat după intervenţia în Ucraina, anexarea Crimeei, rolul avut în Siria, interferenţa în alegerile prezidenţiale americane. Nimeni nu se îndoieşte de complexitatea „jocului de şah”, în care sunt antrenaţi actori importanţi ai Uniunii Europene, dar şi ai Rusiei, cărora li s-a arătat, încă o dată, „linia roşie”. Cu toate acestea, fiecare câmp ar trebui să identifice cheia dezescaladării riscantei crize diplomatice.
