Ploile au încurcat socotelile bostanagiilor din Călărași / Lubenița ajunge cu întârziere în piețe

0
138

Deși au cultivat peste 1.000 de hectare cu lubeniță, bostanagii din Călărași au pierdut startul anul acesta și vor ajunge cu pepenii mai târziu pe piață. Din cauza ploilor, lubenițele nu s-au copt deocamdată și mai au nevoie de cel puțin o săptămână de soare pentru a prinde dulceață și culoare. Oamenii nu au curaj să le recolteze încă fiindu-le teamă că pepenii nu sunt suficient de copți și vor pierde și mai mult din această cauză. Dezamăgirea cultivatorilor este mare având în vedere faptul că anul trecut, în aceeași perioadă, sute de tone fuseseră deja vândute și oamenii prinseseră și niște prețuri bune. Partea bună a lucrurilor este că anul acesta lubenițele s-au dezvoltat bine, ceea ce înseamnă că vom găsi pe piață pepeni mari și dulci, de o calitate foarte bună, crescuți pe nisipurile de la Călărași.

 

Pe Petre Bârsoghe l-am găsit în mijlocul câmpului cu pepeni. Căldura era sufocantă, ieri însă omul era bucuros că soarele încinsese bine nisipul sfărâmicios de la rădăcina plantelor. „Nu este cald deloc, este chiar bine pentru lubenițe. Așa ar fi trebuit să fie ca să putem și noi să le culegem”, ne-a replicat cultivatorul când noi ne-am plâns că este foarte cald pentru a petrece orele de la amiază în câmp. Agricultorul avea cultivat aici, la marginea comunei Călărași, cum vii dinspre Craiova, 60 de ari cu pepeni verzi și pepeni galbeni. Bostanul era singura lui ocupație și își amenajase acolo o covercă din tablă, acoperită cu stuf. Câțiva pepeni galbeni fusese culeși și așezați la umbră sub cerdac. Răspândeau o aromă parfumată acum. Am aflat însă că rodul bostanului nu s-a copt încă și abia spre sfârșitul săptămânii, dacă nu mai târziu, cultivatorul își făcea curaj să intre cu cuțitul în câmp și să recolteze prima producție. „Nu le rupem de acum pentru că se strică. Nu sunt coapte și nu avem ce face cu ele. Nu putem să ne batem joc de atâta muncă și să ni le aducă înapoi după aceea că nu sunt bune”, spunea Petre Bârsoghe.

Zi și noapte pe câmpurile cu lubeniță

Pentru că petrece zi și noapte numai în câmp, cultivatorul aproape că și-a făcut o ocupație în sine din a încerca dacă lubenițele prind culoare. De exemplu ieri, pepenii lui încă mai aveau miezul de culoare roz și semințele albe, semn că nu dăduseră în pârg. ”Ne-au încurcat mult ploile. Nici nu mai știu ce să mai zic, pentru alte culturi, cum este porumbul, a fost bine. Pentru lubeniță însă, nu a fost bine deloc. Pe ea o avantajează seceta”. Contorizând avantajele și dezavantajele ploilor din ultimul timp, agricultorul ajunge repede la concluzia că ar fi fost mai bine să nu fi plouat deloc. La Călărași, lubenițele sunt cultivate după un sistem bine gândit, planta fiind ajutată să se dezvolte printr-o metodă de udare prin picurare. Pe sub foliile de nailon, la rădăcina plantei, nisipul este în permanență umezit de furtunele care împânzesc tot câmpul. Este nevoie doar ca soarele să strălucească suficient de puternic pentru a încălzi solul și pentru a coace fructele. „Apa nu poate să pătrundă la rădăcina plantei pentru că sunt bucățile de nailon pe care le-am pus în primăvară când le-am plantat”, ne explică agricultorul, dezvelind rădăcina plantelor pentru a ne arăta că este înconjurată de folii sub care se găsesc micile furtunașe.

Bostanele așteaptă căldura

Sub coastă, la câțiva metri de la stradă, un alt bostanagiu și-a făcut un adăpost cu acoperișul jos și umbros. Ion Codreanu nu poartă încălțăminte în picioare, în ciuda nisipului fierbinte dintre rândurile de plante, pentru că tocmai începuse să ude câmpul cu lubeniță. „Eu am 75 de ari cu pepeni verzi aici, dar nu s-au copt încă. Mai așteptăm, nu avem încotro. Iar acum trebuie să le mai fac o udătură fiindcă la rădăcină nu este apă deloc dacă nu le dăm noi”. Își păstrează însă zâmbetul pe buze în ciuda muncii grele și a căldurii sufocante. Sunt speranțe că, la sfârșitul sezonului, când va trage linie își va acoperi cheltuielile, va mai rămâne cu ceva ca să simtă că eforturile nu au fost degeaba. Până atunci mai are de așteptat. „Lubenițele pe care le am aici nu sunt altoite, sunt plantate la rece, cum le spunem noi. Adică nu le-am mai pun în ghivece acasă, ci le-am semănat direct sub tunel. Dar sunt destul de mărișoare, dacă ar fi soare mai mult și temperatura ar depăși 30 de grade, am face și producție bună”.

Pepenii, în întârziere cu două-trei săptămâni

Lubenițele lui Ion Codreanu se zăresc pe sub tufele verzi ca niște mingi, unele mari cât să le poți prinde în brațe. Cântărindu-le din ochi, omul spune că ajung pe la 7-8 kilograme, ceea ce înseamnă că este o lubeniță numai bună pentru piață. „La piață se caută, în general, lubenițele mici pentru că omul nu vrea să dea mulți bani odată, poate are o familie mică acasă. Dar adevăratele lubenițe sunt cele mari, așa ca aceastea – și ne arată o lubeniță destul de mărișoară. Asta înseamnă că el s-a dezvoltat bine, este foarte sănătos. Și nu vreau să mă laud singur, dar pepenii mei cam așa și sunt, niște pepeni sănătoși”. Dacă privești cu atenție pe deasupra câmpului poți să observi rotunjimile de un verde crud al lubenițelor, iar Ion Codreanu le știe toată povestea pentru că se ocupă de mulți ani cu plantarea lor. Cel mai mult îl îngrijorează acum ploile și ne spune uitându-se lung pe cerul senin, cu câțiva norișori albi: „La meteo au spus că vin iarăși ploi și asta nu este bine deloc. Nouă nu ne trebuie ploi, ne trebuie soare pentru că și așa lubenițele sunt întârziate cu vreo două-trei săptămâni”. Deocamdată, în câmpia Dunării, pe câmpurile de la Călărași, este un soare puternic care încinge pământul.

Ploile cu mană au mai îmbolnăvit din plante

Peste drum, dar câteva tarlale mai încolo, un alt cultivator își îngrijește pepenii în ciuda faptului că afară este foarte cald. Ion Boulean poartă în spate un vermorel cu care stropește plantele. Le ia la rând și încearcă să nu rateze nici o tufă. Din când în când se apleacă și mai rupe câte o lubeniță cât pumnul de mică. „Aceste lubenițe mici nu au cum să se mai dezvolte și atunci mai bine le rupem din vrej. Mai trag și ele sevă din plantă și degeaba pentru că nu o să se mai coacă”, spune omul. Bostanul său se întinde pe un hectar și este protejat de o perdea de copaci. Nu a fost însă suficient ca să protejeze cultura de mană. „Ploile au venit și cu mană. S-a lăsat o ceață acum câteva zile și după aceea plantele au fost afectate. Acum încercăm să le salvăm pe cele sănătoase. Nu este timpul recoltatului, dar cred că duminică sau săptămâna viitoare o să începem să mai culegem din ele, vreo 300-400 de kilograme așa. Dar asta depinde foarte mult de vreme”.

Producătorii nu riscă să intre pe piață cu lubenițele crude

Lubenițele lui Ion Boulean sunt din soiul Sorento, niște pepeni verzi cu dungi gălbui, necopți încă. Pentru a nu fi afectate și mai mult de ploi, omul le aplică tratamente cu fungicide, care nu sunt toxice. Marea problemă este temperatura care parcă nu vrea să crească deloc. Și oamenii știu că nu se pot pune cu vremea. „Ar fi trebuit să ieșim pe piață de acum vreo două săptămâni. Așa cum sunt ele acum, nu putem risca să le culegem. Vă dați seama că dacă ieșim cu marfa necoaptă pe piață, nu o să mai aibă nimeni apoi încredere în noi. Ne stricăm firma și nu scoatem nici un ban”, mai spune agricultorul. Este însă optimist că va ieși pe profit la final și că, în scurt timp, camioanele vor umple câmpurile de la Călărași pentru a fi încărcate cu lubenițe, așa cum se întâmplă în fiecare an. Pepenii verzi de pe parcela lui Ion Boulean vor ajunge în piețele din București, Timișoara, Târgu-Jiu și Craiova. El este unul dintre agricultorii care pot să-și transporte marfa spre marile orașe, motiv pentru care și câștigul la care speră va fi mai mare.

Trufandale grecești, vândute la marginea drumului

La marginea drumului însă se vindea deja primele lubenițe. Dintr-un TIR se vindeau pepeni verzi, nu foarte mari și nici aspectuoși. Dacă îi întrebai pe vânzători de unde provin, ți se arăta câmpul din spate. „Sunt culeși din câmp, de unde ar putea fi”. Prețul afișat era de 1,2 lei pe kilogram, mai ieftin decât ce se vinde în prezent în supermarketuri. Producătorii locali spun însă că, de fapt, aceste lubenițe sunt aduse din Grecia, acolo unde sezonul pepenilor este deja pe final și acum „se sparg” bostanele. „Pepenii lor sunt aduși din Grecia, niște pepeni diformi, de proastă calitate pe care îi vând la un preț mic. Pe lângă faptul că nu sunt de bună calitate, ne mai și strică prețul”, se plângeau, ieri, cultivatorii. Numai că trufandalele grecești nu își prea găseaua cumpărători. Cei care se opreau să întrebe, măsurau din priviri pepenii și, pentru că era cam singurii în zonă care vindeau, plecau mai departe fiindcă nu aveau încredere în marfă.

Un depozit en-gros este așteptat și acum

Primarul comunei Călărași, Vergică Șovăilă, crede că, în ciuda muncii epuizante pe care o depun oamenii, răsplata nu este una pe măsură. În primul rând din cauza lipsei unui en-gros cu temperatură controlată care să păstreze pentru o mai mare perioadă fructele și legumele. De câțiva ani, edilul Călărașiului s-a străduit să găsească o modalitate ca această investiție să fie făcută. „Aici era bine să funcționeze un en-gros, cu temperatură controlată, ca marfa să reziste mai mult timp. Dar nimeni nu investește și este păcat de acești oameni care pierd foarte mult la preț. Uneori lubenițele se vând în piețe cu 2,5 – 3 lei pe kilogram, și aici se dau cu 0,5 sau chiar 0,3 lei pe kilogram, ceea ce este foarte puțin. Dar oamenii nu au altă soluție decât să le vândă și la prețul acesta de nimic pentru că nu au transport să plece cu marfa și, pe de altă parte, au nevoie de bani ca să o ia de la capăt și anul viitor”. Primarul Vergică Șovăilă este totuși încrezător în ceea ce se produce pe nisipurile de la Călărași. Va fi din nou o producție bună de lubenițe, chiar dacă poate profitul nu va mai fi pe măsura celui de anul trecut. Ceea ce garantează producătorii din câmpia Dunării este calitatea pepenilor verzi pe care îi cultivă de atâția ani.

LAURA MOȚÎRLICHE şi RADU ILICEANU