Municipiul nostru se pregăteşte pentru alegerile locale din 11 iunie a.c. O veritabilă capitală a Olteniei, Craiova are câteva repere cu care se poate lăuda: o infrastructură reabilitată recent, un spital municipal nou-nouţ, un aeroport internaţional impresionant, o serie de parcuri de agrement splendide şi un stadion futurist ce se ridică văzând cu ochii. Din 1990, când municipiul a trecut prin grijile administrative ale unor ex-comunişti, a trebuit să parcurgă ceva vreme până când prefacerile, în acord cu timpurile, să ţâşnească. Dar, lipseşte ceva. O vervă cotidiană demnă de un oraş mare, ce este aşezat, din mai toate punctele de vedere. În primul rând, un dinamism economic. Este nevoie, în următorii anii, de o redefinire a economiei municipiului, cu o strategie clară de diminuare a şomajului, de racordare a formelor de învăţământ cu necesarul de pe piaţa muncii. Un plan de promovare a turismului nu ar fi de rău augur, la câte frumuseţi, încă, nedescoperite are Craiova şi pentru că reţeaua hotelieră înfloreşte de la zi la zi. Investiţii în domenii care aduc o plusvaloare ridicată, cum este cea a IT-ului, sunt obligatorii. Altfel, rămânem cantonaţi în economia infimă a zeci de societăţi de prelucrare în regim lohn sau a micului trafic de mărfuri, aproape nefiscalizat. Dincolo de toate acestea ar fi nevoie de o profunzime reală a politicienilor ce se vor duela, dar mai ales a celui ce va câştiga administrarea acestui minunat oraş.
Suntem în plină primăvară. Un debut destul de anevoios în multe domenii. Cel agricol pare să fie, acum, cel mai văduvit, prin îngheţul recent ce a stricat socotelile a mii şi mii de fermieri: porumb, rapiţă, viţă-de-vie au fost distruse de temperaturile sub zero grade Celsius. Consecinţele economice asupra noastră nu vor întârzia să apară. E şi o vorbă din bătrâni: „Când nu se face muncă – bucate – şi animalele sunt scumpe, la final de an”!
Am fi lipsiţi de realism să afirmăm că locuitorii Craiovei nu au de-a face cu mediul rural. Nici pe departe. Relaţia de cauzalitate este mai puternică decât oricând, acum, când părinţii şi bunicii noştri au luat-o de la zero, iniţiindu-se în tainele gospodăriei rurale, după ce viaţa citadină le-a ajuns aproape imposibilă. Din varii motive: conflictul dintre generaţii, lipsa spaţiului locativ, greutăţi financiare etc.
Sunt trei decenii şi, încă, ne căutăm busola
Ultimele rapoarte ale Direcţiei pentru Statistică a judeţului Dolj au scos din informările publice sintagma „Doljul este pe primul loc în ţară ca număr de şomeri”. Deranja, cu siguranţă. Adevărul, ca întotdeauna, este supărător. După cum de neînţeles este de ce nu se vorbeşte, aproape deloc, de o investiţie recentă pe raza Craiovei: fabrica ETY. Chiar ieri am remarcat un autobuz al acestei societăţi ce aducea lucrătorii la schimbul doi. Probabil din raţiuni politice, dar „banii nu au miros”, spunea Vespasian. Dar suntem şi îmbelşugaţi, ca să ne dăm pe după cireş!
În Craiova au venit pe lume generaţii şi generaţii de suflete. Sună a truism. Unde vrem să ajungem, însă, cu argumentaţia? La realitatea crudă că, începând cu 1990, destinele Craiovei au încăput pe mâinile unor edili ce s-au dovedit a fi anchilozaţi în neschimbare. Nu era doar vina lor, atâta a putut populaţia să discearnă. Oraş muncitoresc, închis în mentalitate, cumva urbanizat forţat în anii 1960-1970 când, mii şi mii de săteni au populat municipiul, pentru a lucra pe platformele industriale de la acea vreme. O primă schimbare a venit prin Antonie Solomon. Altă vârstă, altă generaţie, altă viziune asupra oraşului! Alţi „prieteni”, care l-au şi înconjurat cu „scrieri şi vorbe alese”. Generaţia sa părea cea mai în vervă, dar, iată că, vine o alta şi mai tânără. Lia Olguţa Vasilescu, un edil obişnuit cu lumea politicii dâmboviţene, pentru care administraţia locală a fost un lucru greu de digerat în primele luni ca primar, prin prisma diferenţei enorme dintre cum se vedeau lucrurile din Parlament şi cum se transpun acestea în realitate zilnică, la nivel de administraţie locală. Că s-au făcut multe pentru schimbarea la faţă a Craiovei, numai un rău-voitor poate să spună altfel. Dar, nu este îndeajuns.
Când ai economie bună, ai sănătate, cultură, infrastructură…
Politica fiscală este atributul exclusiv al Parlamentului României. Nu ne facem iluzii că vom avea parte de un salt în bunăstare, prea curând. Majorările salariale anunţate sunt un lucru bun pentru că încurajează consumul, apoi producţia. Sună frumos, e din cărţile de economie! Dar, care producţie? Unde merg sumele colosale încasate pe consum? Mai ales că segmentul alimentar e aproape controlat complet de multinaţionale, ce au pătruns în ultimii 2-3 ani şi în mediul rural. Hemoragia monetară va veni ca un efect de bumerang împotriva noastră. Pentru orice om cu scaun la cap, o ţară în care mediul bugetar este mai bine salarizat decât cel privat este sortită unui blocaj din care se va ieşi cu mari sacrificii. Dar, îi mai pasă cuiva!?
Centrul Craiovei a fost modernizat. Nu s-a mai investit în el de zeci de ani. Acum este cu adevărat o emblemă a unui mare municipiu. Dar nu ţine de foame. Pentru că, la propriu, nu se prea mai mănâncă prin zecile de mini-restaurante deschise în urmă cu ceva timp. Motivul este unul singur: nu au vânzare! De ce? Pentru că oamenii sunt prea săraci să consume pe aici! De acord, credem că există şi o clasă de mijloc sau de top a Craiovei! Dar se vede că este prea mică în comparaţie cu oferta culinară a oraşului.
Să nu ne jucăm cu viitorul
Una dintre şansele de a dezvolta economic acest mare oraş este să fie iniţiate programe realiste de valorificare a potenţialului existent. Trebuie să ne ridicăm cât mai repede nivelul de trai, altfel cursele de pe aeroportul internaţional din Craiova vor fi doar cu bilet de dus! Ar fi şi cinic ca această carte de vizită a Craiovei, aeroportul, să fie mijlocul concret prin care forţa de muncă şi creierele bine lucrate ale urbei să ia calea străinătăţii.
Administrarea unui mare municipiu precum Craiova nu este deloc un lucru uşor. Îţi trebuie tact, viziune, înţelegere a fenomenelor complexe ce gravitează în jurul aparatului propriu, anticiparea efectelor pe care le pot genera deciziile asumate de edil, la un moment dat. Cât de bine este ancorat centrul universitar craiovean la piaţa muncii este un element imediat, prin care să revizuim oferta de profil. Încurajarea cu bună-credinţă a creării firmelor de IT, printre puţinele care dau o plusvaloare foarte ridicată, trebuie să fie un alt obiectiv al viitorului edil. Nu acceptăm ideea, deja aruncată pe piaţă că, în Craiova, nu mai poate fi identificat un obiectiv major de investiţie! Păi, chiar ridicarea nivelului de trai, trebuie să fie acest obiectiv! În caz contrar, sărăcim şi mai mult, închidem şi mai multe afaceri, ne orientăm bruma de bani spre alte oraşe şi terminăm sub presiunea tot mai grea a unei fiscalităţi, ce rămâne singura sursă a statului şi administraţiei locale de a mai funcţiona la avarie.
Trebuie frecventate anumite cercuri
Un mic amănunt. În judeţul vecin, Vâlcea, sute de autoturisme pleacă duminica seară spre Sibiu. Aceleaşi maşini revin, vineri seară, în judeţ. Care să fie explicaţia? Aţi ghicit! Preşedintele actual al României, Klaus Johannis, atâta vreme cât a fost primar al Sibiului, a bătut, poate şi săptămânal, la porţile Camerei de Comerţ Româno-Germane. Rezultate au apărut imediat. Au explodat investiţiile în judeţului de peste munţi. Aici merg să lucreze sutele de familii din judeţul Vâlcea, unde au un salar – cum spun ardelenii – suficient să trăiască decent şi nu la limita sărăciei. Au chiar şi locuinţe de serviciu! Aşadar, viitorul primar al Craiovei, fie va fi atât de înţelept să-şi asume o strategie realistă de dezvoltare a municipiului, fie va sfârşi într-un mandat temporar, de aproximativ trei ani, de îngustime administrativă, care va trage în jos regiunea olteană în ansamblul ei.
În loc de încheiere: Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană organizează pe 8 mai a.c., la Sibiu, o sesiune de informare şi networking, unde şi-au anunţat participarea 27 de reprezentanţi ai unor firme şi instituţii germane active în domeniul „Construcţii sustenabile şi restaurare”. Evident, consulul Republicii Federale Germania, Judith Urban, va participa. Cam aşa lucrează unele municipii, unde şomajul este aproape zero. Şi tot pentru cunoscători: micuţul oraş Sebeş, din judeţul Alba, la 64 km de Sibiu, nu are şomaj, ceea ce a făcut ca în plan demografic, populaţia să rămână la acelaşi nivel în ultimii aproape 30 de ani! Şi, la prânz, se mănâncă în centrul Sebeşului!
