Angela Merkel „pierde meciul” cu Emmanuel Macron!

Sistemul spitzenkandidaten (cap de listă) aplicabil preluării preşedinţiei Comisiei Europene, în 2014, este… mort. Deces anunţat. Victorie mare pentru Emmanuel Macron, înfrângere deloc mică pentru cancelarul german Angela Merkel, departe de anvergura de odinioară. La Bruxelles, cei 28 de lideri europeni au asistat, aşadar, la trecerea pe linie moartă a germanului Manfred Weber (CSU-Bavaria) cap de listă PPE, dar şi a olandezului Frans Timmermans, cap de listă la socialişti, şi a danezei Margrethe Vertager, comisar european, „într-un fel” oferta listei de candidaţi liberali. Nici unul dintre aceştia nu îi va succeda lui Jean Claude Juncker la preşedinţia Comisiei Europene. Ceea ce se prefigura de mai multă vreme. Emmanuel Macron s-a arătat de neînduplecat plecând de la premisa că nici unul dintre cei enumeraţi, în calitatea lor de candidaţi, nu întrunea sufragiile necesare. Cărţile nu sunt făcute. Dar dreapta prin PPE, după ce monopolizase de 20 de ani, graţie majorităţii relative de care dispunea, preşedinţia CE, se vede în dificultate. Nu e mai puţin adevărat că legitimitatea conferită de forţa CDU-CSU, coaliţie aliată cu PP spaniol, Fidesz, Forza Italia şi alte partide naţionale de dreapta, nu mai este aceeaşi. Adevărat este şi faptul că de data aceasta Manfred Weber, oferta PPE, este un politician subdimensionat pentru funcţie de preşedinte al CE, fiind necunoscut pentru majoritatea şefilor de stat şi de guvern. Pe de altă parte, Angela Merkel nu s-a zbătut prea mult, întrucât ţinteşte, cu ardoare, se insinuează, preşedinţia Băncii Centrale Europene pentru patronul Bundesbank, rigidul Jens Weidmann,  mandatul lui Mario Draghi încetând peste puţină vreme. Până acum lui Emmanuel Macron i-au ieşit paşii. Pare paradoxal, întrucât criza „vestelor galbene”, deja la a 32-a etapă, nu a încetat. Într-o săptămână trebuie convenit însă asupra unei personalităţi care să facă majoritate în PE, a cărui sesiune constitutivă este prevăzută pentru 2 iulie a.c. la Strasbourg, prin alegerea preşedintelui. În cărţi pentru funcţie de preşedinte al CE se află Michel Barnier, negociatorul UE pentru Brexit, Christine Lagarde, directorul executiv al FMI, şi… Angela Merkel, care însă nu se lasă înduplecată. Odată stabilit numele preşedintelui CE, celelalte funcţii se vor negocia mai uşor, chiar dacă în discuţie intră echilibrul ideologic, zona geografică şi alte criterii. Chestiunea reglării succesorului lui Jean Claude Juncker este anevoioasă şi formula spitzenkandidaten care s-a aplicat în 2014 este, cum spuneam, moartă. Urmează însă „zile de foc” în privinţa negocierilor pentru găsirea unui numitor comun asupra desemnărilor în posturile-cheie ale UE. De partea cui se află Bucureştiul, în confruntarea Berlin – Paris, este greu de spus. Şi, ca de obicei, nu vom fi avantajaţi în vreun fel sau altul.