Ştiinţa învinge, dar nu convinge

0
186

Universitatea Craiova – FC Voluntari 2-1

Au marcat:  Koljic 34,Cicâldău 71 / C. Costin 57.

Universitatea Craiova: Pigliacelli 5 – Vlădoiu 5, Constantin 5, Bălaşa 5, Bancu 7 – Bic 6, Nistor 4 (68 Baiaram) 6, Cicâldău 7 – Ivan 5, Koljic 7, Mihăilă 6 (85 Bărbuţ). Antrenor: Cristiano Bergodi.

FC Voluntari: Râmniceanu – Costin, Balaur, Armaş, Vlad – Căpăţână, De Lucas, Gheorghe – Grădinaru (Puel ’83), Eric (Borţoneanu ’79), Mailat (Voinescu ’83). Antrenor: Mihai Teja.

Arbitru: Iulian Călin 6.

Bergodi a aşteptat victoria cu Voluntariul pentru a-şi pune pe masă procentajul foarte bun pe banca Universităţii Craiova: 10 victorii în 12 meciuri. Italianul simte nevoia să-şi scoată în evidenţă raportul de succese, chiar dacă n-a avut parte de contestări publice. Presiunea vine din interiorul clubului şi este constantă. Probabil va rămâne ori până când italianul va pleca, ori până când va câştiga un trofeu. Asta pentru că acele două înfrângeri din bilanţul său cântăresc mult mai greu decât victoriile. Şi poate că vor cântări mai mult decât 20 de victorii, nu numai decât 10. Din cauza acelor eşecuri s-a pierdut şi titlul şi s-a ieşit neverosimil de prematur din Europa, practic înainte de a intra pe orbita fotbalului continental. Scriam după eliminarea din Europa League că va trebui să mai curgă multă apă pe Jiu pentru a se ierta acel eşe ruşinos, fiindcă, uitat nu va fi niciodată, el a intrat deja în palmaresul dezonorant al Băniei, alături de Pobeda Prilep. E firesc ca Bergodi să vrea să şteargă cu buretele acel meci, în primul rând pentru moralul echipei, fiindcă e greu să lucrezi cu nişte jucători deprimaţi, afectaţi. Până când nu vor fi fructificate, confirmate aceste succese interne, printr-un trofeu sau printr-un parcurs european, ele nu au prea mare valoare. Nişte succese cu Voluntariul, Mediaşul şi Clinceniul sunt doar normale pentru Craiova. Nu sunt performanţe, nu-ţi cresc cota jucătorilor, nu-ţi îmbogăţesc palmaresul, nu-ţi aduc glorie. Te zbaţi un an întreg ca să obţii un trofeu, ca ai un parcurs european cât mai lung, altfel pentru ce joci, pentru drepturile TV? Eşecul din Europa League a dat impresia inutilităţii succeselor interne, oricât de multe ar fi ele. Mai mult, jocul echipei nu are darul să sustragă atenţia de la acel cataclism european. Când te domină Sepsi şi Voluntari, când pe Astra şi Viitorul le-ai învins în anumite condiţii, fiindcă n-au putut să-ţi opună rezistenţa obişnuită, atunci nu poţi convinge lumea că eşti pe drumul ce bun. Putem trage concluzia că avem potenţial, că avem jucători, dar cine are rolul de a-i mobiliza, de a-i face să dea maximum în momentele decisive? Vedem execuţii, nu vedem trasee, vedem pragmatism, nu vedem posesie, vedem rezultate, nu vedem performanţe. Dacă nu faci rentabilă echipa cu Koljic şi Cicâldău, atunci eşti nevoit să-i vinzi pe Koljic şi Cicâldău. Că oricum preţul lui Mihăilă şi Ivan este în cădere liberă, în timp ce kilogramele lui Nistor sunt în creştere alarmantă, afectându-i grav exprimarea. Aceste victorii sunt menite să aducă echilibru, dar cât timp jocul nu va fi pe măsura pretenţiilor, atunci Bergodi va fi mereu sub presiune. Şi deja dă semne că va ceda.