Despre francezi, americani și italieni – prietenii lui Emil Cioran

0
220

O frumoasă zi de aprilie, luna nașterii scriitorului, și o sală îmbrăcată în tapiserii fine și rafturi înalte până la tavan, pline cu cărți în limba franceză, au fost alese, nu întâmplător, de organizatori – Liceul „Traian Vuia”, Liceul Teologic Adventist, Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor”, Asociația Profesorilor de Franceză și Biblioteca Franceză „Omnia” – ca loc de desfășurare al simpozionului „Emil Cioran – Uzuri ale timpului”.

La masa discuțiilor, purtate la Biblioteca Franceză „Omnia” și moderate de profesorul Dana Militaru, s-au adunat oameni de litere, prozatori, filozofi, profesori universitari, muzicieni, fiecare venind cu perspectiva sa de înțelegere a mesajului operei și, îndeosebi, a firii lui Emil Cioran.

O chestiune care s-a dovedit a fi o mare provocare pentru invitați a fost legată de receptarea lui Emil Cioran de către publicul american. Lect. dr. Vasile Sălan, de la Universitatea din Craiova, s-a lansat într-un dialog pe această temă cu profesorul Ion Militaru, care este și cercetător la Institutul CS Nicolăescu-Plopșor. „Putea Emil Cioran să cucerească America, așa cum a făcut-o Mircea Eliade?”, a lansat provocarea scriitorul Ion Militaru. În opinia profesorului Vasile Sălan, este greu de oferit un răspuns exact la această chestiune. Argumentul acestuia a fost, totuși, că Emil Cioran nu a reușit să-și apropie publicul de peste ocean din cauza unei profunde incompatibilități între firea sa nihilistă, pesimistă, crepusculară – și cea a poporului american, caracterizat prin optimism și pragmatism.

Cioran, insuficient înțeles

Cât de bine a fost înțeles, în definitiv, Emil Cioran s-au întrebat apoi scriitorii participanți la simpozion. Ion Militaru a lansat teoria conform căreia, precum destinul lui Socrate, condamnat la moarte de societatea ateniană, un scriitor nu este înțeles decât după ce traversează o perioadă de aspră contestare. Or Emil Cioran a depășit această fază, drept pentru care, este de părere omul de litere craiovean, continua să fie insuficient înțeles, chiar și acum.

Pasiunea pentru muzică

Religiozitatea lui Cioran a fost un alt aspect acroșat de participanții la simpozion. Profesorul universitar Cătălin Ghiță a scos în evidență „teologia rebelă” a acestuia, pe care a apropiat-o de universul poetic al lui William Blake. O perspectivă insolită a oferit-o însă tânăra muziciană, profesorul Mihaela Popescu. Printr-o paralelă cu Mozart, care a refuzat să scrie piese cu filon religios până la ultima sa compoziție Recviemul, despre care se spune că este o mărturisire a existenței lui Dumnezeu și Emil Cioran poate fi considerat un spirit religios datorită pasiunii pentru muzică.

O prietenie pe tărâm italian

Profesorul universitar George Popescu a propus o perspectivă mai optimistă, semnalând receptarea foarte bună de care Emil Cioran se bucură în spațiul literaturii italiene contemporane. Profitând de acest cadru, George Popescu a anunțat și un proiect literar care se află în lucru și care constă în traducerea din limba italiană a peste 100 de scrisori expediate de Emil Cioran prietenului său, scriitorul de aforisme Mario Andrea Rigoni, actualmente un reputat profesor de literatură italiană la Universitatea din Padova. De acest proiect se ocupă italienista – prof. Carmen Făgețeanu, absolvent al Universității din Craiova.