„Un om, o viaţă, un destin”, o carte-document, semnată de profesorul universitar Liviu Emil Pop, a fost lansată, cu mare fast, vineri, 15 decembrie a.c., la Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova. Sala ”Acad. Dinu C. Giurescu” a devenit, cu această ocazie, neîncăpătoare pentru numărul mare de personalităţi din viaţa culturală, academică şi universitară, care au onorat evenimentul, au luat cuvântul şi au marcat momentul. Nu este o carte obişnuită, iar cei care au citit-o, cei care au analizat-o în detaliu au ajuns la un numitor comun: sunt memoriile unui dascăl universitar cu vocaţie care a făcut multe lucruri bune, pe toate palierele Olteniei. Liviu Emil Pop s-a bucurat de respectul colegilor, a foştilor studenţi şi a oamenilor de cultură din Craiova, şi nu numai. Privită prin prisma acestor lucruri, nu a fost o simplă lansare de carte, ci o adevărată dezbatere – cu argumente, amintiri şi trăiri, într-un cuvânt o manifestare culturală de înaltă ţinută, moderată cu mult har de jurnalistul Mircea Canţăr, directorul cotidanului regional „Cuvântul Libertăţii”. Invitaţi la acest eveniment au fost prof. univ. dr. Constantin Băducă, prof. univ. dr. Gheorghe Manolea, prof. univ. dr. Iancu Stancu şi prof. univ. dr. Valeria Marghitu. Amfitrionul acestei manifestări a fost universitarul Cezar Avram, directorul Institului de Cercetări Socio-Umane „C.S Nicolăescu-Plopşor” al Academiei Române.
„Un om, o viaţă, un destin”, o carte de însemnări profunde, dense şi argumentate. Autorul cărţii, profesorul Liviu Emil Pop, a predat cursuri de pedologie, apoi de agro-fitotehnie la Facultatea de Horticultură şi disciplina de agrotehnică la Facultatea de Agricultură din Craiova. Şi-a obţinut titlul de doctor în Agronomie, la 25 februarie 1968, fiind prima teză de doctorat la Universitatea din Craiova. iar la 27 mai 1974, Comisia Superioară de Diplome din Ministerul Educaţiei îi va decerna titlul ştiinţific de „doctor docent în ştiinţe”. La rândul său, conduce doctoratul la 21 de specialişti români şi străini.
„Cartea este incitantă şi are pasaje bine scrise”
Jurnalistul Mircea Canţăr a făcut o analiză în detaliu a cărţii, remarcând acurateţea scrisului şi cronologia datelor şi informaţiilor. „Un moment emoţionant în seara aceasta: discutăm despre un om, discutăm despre memoriile sale, despre un om de referinţă în peisajul superior din Craiova, adică despre universitarul Liviu Emil Pop. O carte când se citeşte, se reţine din ea ceea ce se doreşte. Nu cred că ceea ce am reţinut eu din carte este cel mai important lucru… Cartea a ieşit, anul acesta, la Editura Aius, o editură care are bunul obicei de a publica personalităţi din zonă şi, din acest punct de vedere, merită toate elogiile. Când am văzut cartea, m-am gândit la câtă lume bună, câtă lume de calitate umană şi de mare calitate intelectuală şi-au plimbat paşii pe străzile din Craiova, iar în cazul de faţă prin aulele universitărilor. Şi asta pentru că profesorul Liviu Emil Pop este unul dintre pionierii învăţământul superior din Craiova. Se naşte în luna Marii Uniri, îşi face studiile la două licee redutabile şi urmează cursurile unei facultăţi bune din România, cea de la Cluj. Trăieşte drama sfâşierii României, când facultatea se mută la Timişoara. Revine, obţine o numire din parte Ministerului Educaţiei, iar la puţină vreme după ce devine asistent, obţine numirea la tânăra Facultate de Agricultură din Craiova. Cartea este incitantă, are pasaje bine scrise, naraţiunea curge fluent, place la lectură. Pe alocuri, sentimentul dominant, dar şi apăsător este acela al unui om care cunoaşte vicisitudinile războiului, care cunoaşte ceea ce urmează după război. Nu este uşor să ajungi la Craiova, să cauţi locuinţă la Craiova, într-o perioadă de maximă austeritate, şi să-ţi faci datoria faţă de ţară. A existat şi o astfel de categorie de oameni: care şi-au iubit ţara, care au considerat că este de datoria lor să nu facă economie de nici un efort, sperând într-o zi mai bună, mai luminoasă… ”, a subliniat jurnalistul Mircea Canţăr.
O carte – document
Profesorul Liviu Emil Pop a publicat o serie de materiale importante în revistele de specialitate, obţinând chiar certificatul de inventator din partea Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, pentru un nou soi de arahide, pe care l-a obţinut prin cercetările sale.
Aşa cum a precizat şi moderatorul evenimentului, cartea universitarului craiovean a văzut lumina tiparului la Editura „Aius”, o editură de prestigiu din Craiova, condusă cu responsabilitate şi profesionalism de către profesorul Nicolae Marinescu. În faţa publicului cititor, editorul cărţii a declarat că, iniţial, când a citit manuscrisul, a fost uşor bulversat: „Încep prin a-i mulţumi prietenului meu, Cezar Avram, pentru faptul că mi-a încredinţat acest manuscris în vederea editării. Sigur, ca editor, nu poţi să citeşti chiar toate cărţile care intră într-o editură, dar pe unele vrei să le citeşti. Atunci, cum aş fi putut să nu citesc manuscrisul pe care mi-l încredinţase un prieten atât de preţuit, cum este pentru mine profesorul Cezar Avram. Am început să citesc, cu sentimentul de datorie profesională, un text dintr-un domeniu cu care eu nu am tangenţe. Existau solicitări din partea textului, care nu sunt neapărat producătoare de mari bucurii. Adică responsabilitatea a fost foarte mare, autorul nemaifiind în viaţă. Aşadar, încercând să-mi fac treaba conştiincios, am descoperit un text care m-a prins. Te invită la lectură. Am să închei această idee, şi anume că, din acest punct de vedere, o să numesc cartea… un document, o carte-document. Pe multe cărţi a început să se scrie acum carte-document, dar eu îmi asum, în faţa dumneavoastră, acest pariu: după ce veţi începe să citiţi, o să supun judecăţii dumneavoastră dacă este un document sau nu. De ce ? În primul rând, autorul trăieşte o perioadă de timp relativ lungă, este născut în 1919, încât să prindă perioade diferite ale istoriei noastre. Este student la sfârşitul anilor 1930, cu zbuciumata istorie a perioadei respective, este student la Cluj, începe războiul, pleacă cu facultatea de la Timişoara. Aflăm cum îşi continuă activitata în timp de război şi ce fac studenţii în condiţii de război…”, a consemnat editorul cărţii, profesorul Nicolae Marinescu.
