După discuţiile avute, în cursul dimineţii zilei de astăzi, la Palatul Cotroceni, premierul Ilie Bolojan a spus că a purtat un dialog bun cu preşedintele Nicuşor Dan, pe care l-a asigurat de responsabilitatea partidului al cărui lider este, asumându-şi în continuare mandatul de premier, cu intenţia de a duce mai departe proiectele propuse, astfel încât această criză să aibă efecte cât mai mici asupra situaţiei economice a ţării. S-a înţeles, de acum, că social-democraţii lui Sorin Grindeanu, Claudiu Manda şi Marian Neacşu, delegaţia care a mers la Palatul Cotroceni, nu mai doresc în ruptul capului să colaboreze cu Ilie Bolojan, ca prim-ministru, şi reciproca fiind în egală măsură valabilă. Social-democraţii nu vor susţine, cel puţin declarativ, un guvern minoritar. Asta s-a spus. Deşi coabitarea PSD-PNL, exersată şi anterior în câteva rânduri, era o soluţie viabilă de guvernare, s-a dovedit de această dată nefericită. Toată lumea iese în pierdere. Cum s-a ajuns la actuala idiosincrazie politică e greu de explicat, doar în temeiul declaraţiilor apărute în spaţiul public. Oricum, despărţirea devenise inevitabilă. Unul din „greii” PNL, primarul Clujului, Emil Boc, opina, la Digi 24, că spargerea coaliţiei guvernamentale „pro-europene” este o greşeală istorică şi va antrena consecinţe grele pentru România, pe termen scurt, mediu şi lung. Şi nu e departe de adevăr. Cine ar trebui să rămână la guvernare, ca expresie a rezultatelor ultimelor alegeri parlamentare, este de discutat. Fiindcă pe primul loc au venit… social-democraţii, urmaţi de AUR, PNL, USR ş.a.m.d.. Numai că tot ceea ce s-a convenit, ulterior, alegerilor menţionate, circumscris amenajării unui guvern pro-european, n-ar mai fi deloc valabil. Încât se prefigurează o guvernare alcătuită din partide clasate de la locul trei în jos, ceea ce este o raritate în spaţiul european. Pune serios pe gânduri, deteriorarea relaţiilor dintre liberali şi social-democraţi, pe care o menţionam, generarea neîncrederii şi nemulţumirii, aparent reciproce, deşi de-a lungul timpului s-au cunoscut în suficientă măsură. Şi deşi ceea ce s-a întâmplat este regretabil, cheltuindu-se şi din creditul politic, deznodământul este de preferat unei inerţii guvernamentale neînduplecate, pigmentată cu belicoase declaraţii, la intervale de timp. Morala vieţii politice stă în inflexibila corespondenţă între ceea ce se declară şi ceea ce se poate face. Când această corespondenţă este lăsată de o parte sau doar simulată tematica politicului se îndepărtează periculos de tematica imediatului: politica devine o dexteritate în sine, inventându-şi probleme într-un total dispreţ faţă de realităţi. România a intrat într-o etapă de instabilitate politică, după ce social-democraţii au decis să nu-l mai susţină pe actualul premier. Acesta, la rândul său, vrea să rămână la Palatul Victoria, pe modelul… francez, prevenind prin negocieri premergătoare orice intenţie de moţiune de cenzură. A primit încurajări, din partea preşedintelui PPE, Manfred Weber, care critica astăzi, nu pentru prima dată, PSD. Ilie Bolojan a ajuns în funcţia deţinută, într-o coaliţie în care PSD era partidul majoritar. Şi asta nu e tot. Dar, în politică, multe gesturi n-au comună măsură cu ceea ce se petrece obişnuit în viaţa cotidiană.















