Oltenii au înfipt adânc suliţa în balaurul alb-roşu

O astfel de victorie a Ştiinţei contra celui mai mare duşman răzbună multe dintre suferinţele îndurate de-a lungul deceniilor de rivalitate cu Dinamo. Fiindcă nu se putea o calificare mai frumoasă, o împlântare şi apoi o răsucire a lăncii în rana “câinilor”, chiar în fieful lor. Aproape că nu mai contează ce s-a jucat în primele 90 de minute. Şi, sincer, nu prea s-a jucat mare lucru. Duelul galeriilor a fost mai interesant. 2.000 de olteni fanatici au dat replica fermă dinamoviştilor, de aproape zece ori mai mulţi. Din înaltul Arenei Naţionale, galeria olteană şi-a cântat iubirea infinită, într-o seară de Sf. Gheorghe, în care oltenii au reuşit să înfigă adânc suliţa în balaurul alb-roşu, care încă le mai trezeşte coşmaruri, chiar şi aşa, rănit, letargic, cum se află de aproape un deceniu.

Când era condusă cu 1-0, iar larma dinamovistă cuprinsese arena, toţi oltenii se gândeau că mai bine pierdea Ştiinţa în 90 de minute, ca să-şi păstreze resurse fizice pentru lupta la titlu, al cărei următor episod se va consuma luni, la Mioveni. Practic, eram în cel mai rău  scenariu: eliminaţi de rivali, epuizaţi fizic, afectaţi moral.

Dar, din purgatoriu, leii au aveau să ajungă în paradis, în doar câteva minute. Anzor, binecuvântat cu un prunc în sfânta zi, la capătul unui meci excelent, a mai găsit o centrare, spre care Mora a alunecat precum surferii costaricani. La capăt s-a aflat Adi Rus, jucătorul repatriat de Mirel Rădoi de prin Serie B şi care este aproape de un sezon istoric cu Ştiinţa. E gol, e 1-1, iar marea alb-roşie e redusă la tăcere, iar insula alb-albastră e suverană pe Arena Naţională. Nu se putea să nu fie seara Craiovei, altfel de ce ar mai fi egalat când aproape nimeni nu mai credea?! Ştiinţa nu-i avusese pe Etim, Baiaram şi Băluţă, dar Dinamo pierduse şi ea pe parcurs destui oameni de bază. Cei doi luptători se sprijineau mai mult în armele de rezervă, cam boante, iar stoperii şi-au trecut numele pe tabelă.

La penalty-uri, “Popică” a fost magistral, aşa cum fusese şi acum doi ani, când califica Ştiinţa în Europa, în barajul cu “U” Cluj, decis tot de la cercul cu var. Deşi a fost sub presiunea peluzei dinamoviste, olteanul din Filiaşi a pândit şuturile lipsite de încredere ale oamenilor lui Kopic, zdruncinaţi de ce li se întâmplase când se pregăteau să celebreze calificarea în finală. În schimb, de pe valul care-i purta direct spre a 9-a Cupă a României a Ştiinţei, Rus şi cei trei străini au fost impecabili. “Cine nu sare e-o javră împuţită” e unul dintre refrenele cu care se celebrează victoriile cu Dinamo. Nu ştiu cum l-or cataloga sau cum l-or încadra făuritorii de legi aberante, ce etichetă absurdă îi vor pune, dar nu-l pot estompa. Se aude aproape de miezul nopţii, alături de imnurile Ştiinţei, de pe Arena Naţională şi până în Dolj şi până-n Gorj şi până-n Vâlcea şi până-n Olt şi până-n Mehedinţi.

E o seară superbă, dar oltenii, mai ales cei care se vor fi întors abia spre dimineaţă la familiile lor, cred cu tărie că tot ce e mai frumos abia urmează…

DINAMO – UNIVERSITATEA CRAIOVA 2-5, după lovituri de departajare, 1-1 după 120 de minute, 0-0 după 90 de minute

Au marcat: Boateng 105 / A. Rus 119.

Penalty-uri: Al Hamlawi – 1-2, Armstrong – apără Popescu, A. Rus 1-3, Al. Pop 2-3. Carlos Mora 2-4, Milanov – apără Popescu, Samuel Teles 2-5

DINAMO: Epassy – Sivis, K. Boateng, Stoinov, Opruţ (Ţicu 32) – Mărginean (Armstrong 10), Gnahore, Cîrjan (Cr. Mihai 96) – Alberto Soro (Milanov 64), G. Puşcaş (Al. Pop 64), Al. Musi (M. Duţu 46). ANTRENOR: Zeljko Kopic

UNIVERSITATEA CRAIOVA: L. Popescu 9 – Romanchuk 7 (Mogoş 106), Ad. Rus 9, Screciu 7 (Badelj 91) 5 – Carlos Mora 9, Cicâldău 7 (A. Creţu 96) 6, Mekvabishvili 9, Fl. Ştefan 7 (Bancu 73) 6 – D. Matei 7 (Băsceanu 73) 6, Nsimba 5 (Al Hamlawi 60) 6, Samuel Teles 7. ANTRENOR: Filipe Coelho

Arbitru: Marian Barbu 6.