Ştim puţin mai mult decât ieri!

Aşa cum decreta premierul Ilie Bolojan, la Radio România Actualităţi, decizia PSD este deja luată, adică „zarurile au fost aruncate”, cum metaforic s-a şi exprimat, dar… exclude varianta demisiei. Duminică seara, atât Sorin Grindeanu, liderul social-democraţilor, cât şi Ilie Bolojan, liderul liberalilor, şi-au mai adresat reciproc nişte săgeţi otrăvite, din stocul neepuizat, semn că despărţirea este inevitabilă. Social-democraţii repetă obsesiv că mesajul întâlnirilor regionale, cu militanţii partidului, a fost clar, şi actualul premier nu mai este dorit în fruntea guvernului. Intensitatea tensiunilor politice a crescut de la o zi la alta, s-a intrat într-o zonă de turbulenţe, pe care trebuie să le gestioneze acum preşedintele Nicuşor Dan, destul de precaut, până în prezent, după ce a purtat discuţii exploratorii atât cu Sorin Grindeanu, cât şi cu Ilie Bolojan. Actualul premier are susţinerea propriului partid, dar şi a USR-ului, învrednicit până acum cu veghea „spiritualizării puterii”, deşi li se aminteşte de banii pierduţi cu Pfizer, şi e vorba de vreo 600 milioane euro. Premierul a anunţat demiterea tuturor social-democraţilor din funcţiile publice deţinute, după ruperea „căruţei”. E o baricadare în multă nervozitate. Preşedintele Nicuşor Dan, destul de calm, până în prezent, a exprimat axioma cunoscută: România are nevoie de o guvernare stabilă, cu orientare pro-occidentală. De la Bruxelles se priveşte spre Bucureşti. Fiind în vădit dezacord, PNL şi PSD, cele două mari partide tradiţionale, pentru moment nu există o altă formulă viabilă de guvernare. Adică o formulă de convieţuire cordială. Deşi AUR e tot mai vocal. Nicuşor Dan nu cauţionează ceea ce se întâmplă şi crede, probabil că unul dintre scenariile de guvernare, cu reduse pierderi, ar putea fi convenit, printr-un efort de luciditate pozitivă. De ce s-a împotmolit actuala guvernare, este o întrebare cu răspunsuri diferite. Vinovăţii de fond nu-şi asumă nici una dintre tabere. Deşi se cunoşteau unii pe alţii, în suficientă măsură pentru a nu-şi descoperi incompatibilităţi şi orgolii ireductibile, tocmai când aveam nevoie de coerenţă şi solidaritate. Spectacolul oferit are oricum un aer pripit, spasmodic, improvizat. Au dovedit şi unii şi alţii, nu o dată, suficienţă, confuzie tactică, inconsecvenţă… doctrinară. Ezitându-se între principii şi eficienţă s-au ratat amândouă. Un neliniştitor mister pluteşte în aer. Costisitor însă. După ce bombăneala a încetat să mai fie un joc dialectic, un condiment acid al convivialităţii, şi a devenit un viciu, s-a decretat ceea ce avem în prezent. Preşedintele Nicuşor Dan a respins ideea de alegeri anticipate, pe motivul că se pierde timp, pentru a se aduce, la aceeaşi masă, aceleaşi persoane. N-a exclus, în schimb, posibilitatea unei apropieri politice şi ca mediator şi-a propus un asemenea deziderat, fără să-l mărturisească public. Întrebat, de pildă, dacă va semna demisiile miniştrilor PSD, preşedintele a spus că nu doreşte să intre în scenarii. Pe alocuri, impresia generală este aceea a unui spectacol de amatori. Şi unii şi alţii joacă prost. Se suferă de inadecvare retorică şi inconsistenţă, în nişte vremuri care sunt cum sunt. Şi e greu de spus ce e mai urgent: priceperea sau stilul.