Preşedintele rus Vladimir Putin a susţinut, ieri, 17 decembrie, a 11-a conferinţă de presă anuală în faţa a 1.400 de jurnalişti ruşi şi străini. Timp de trei ore a abordat numeroase teme despre rolul Rusiei în războiul din Siria, situaţia din Ucraina, starea economiei şi libertăţilor din ţara sa. E greu de dialogat cu Vladimir Putin, uneori şi pentru John Kerry, secretarul american de stat, dar pentru ziariştii ruşi şi străini, animaţi de curiozităţi care depăşesc “linia roşie”. Rusia rămâne o ţară imensă şi eterogenă, cu probleme demografice acute. Regimul politic de la Moscova repudiază în forţă “societatea civilă” – diabolizată şi interzisă – pentru tuşarea ei presupusă de CIA şi occidentul destabilizator. Pe de altă parte, Rusia păstrează aranjamentele militare din Crimeea, Siria, Ucraina şi pe cele diplomatice şi propagandistice în relaţiile cu restul lumii. Ţările pivot ale UE, începând cu Germania şi Franţa, au politici fluctuante faţă de Rusia, convinse de posibilitatea dialogului, mai mult decât cea a sancţiunilor. Nici UE, nici NATO nu agreează tensiuni cu Rusia în numele Ucrainei, unde evoluţiile democratice rămân un deziderat. Apoi ţările europene suferă ele însele economic şi comercial, deci implicit politic, după impunerea sancţiunilor economice împotriva Rusiei şi invers. Pe de altă parte, asistăm la o “renaţionalizare” a Europei, în sensul că nu puţine state naţionale (Grecia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Croaţia, Serbia) îşi recâştigă rolul şi obsesiile suveraniste, branşându-se mai degrabă spiritului… Rusiei. Referindu-se la Siria şi Statul Islamic, preşedintele rus a afirmat că loviturile aviaţiei ruse, de câteva luni, susţin nu doar ofensiva armatei regulate, dar şi pe cea a opoziţiei care luptă contra Statului Islamic. Şi care “urmăreşte” armata siriană. Susţinerea rusă la proiectul american de rezoluţie în Consiliul de Securitate al ONU, a omis identificarea resurselor financiare care alimentează grupurile jihadiste. Niciodată Moscova nu va accepta “impunerea unui lider”, cu referire la poziţia SUA care clamează, precum Franţa, despărţirea de Bashar al-Assad. La nivel global Moscova doreşte ameliorarea relaţiilor bilaterale cu SUA şi va lucra în acest sens cu succesorul lui Barack Obama, după ce acesta va părăsi Casa Albă la sfârşitul anului viitor. În cursul întâlnirii cu secretarul american de stat John Kerry, Vladimir Putin a confirmat participarea sa la o eventuală reuniune internaţională privind Siria. O bună parte din expunerea liderului de la Moscova a vizat relaţiile tensionate cu Ankara, după doborârea unui Sukhoi-24, de un F-16 turc, în timp ce survola frontiera turco-siriană. Unul dintre piloţi a fost ucis, după cum se ştie, în timp ce un alt pilot a fost recuperat în cursul unei operaţiuni speciale. Calificată drept o lovitură de cuţit în spate, întreaga poveste face aproape imposibilă ameliorarea la nivel guvernamental, a relaţiilor ruso-turce. “Ei au tras în avionul nostru. Iată ce este revoltător: dacă era cu adevărat un accident, cum susţine guvernul turc (…), ar fi dat imediat telefon pentru explicaţiile de rigoare”. Pentru Putin, Franţa este un aliat în Siria. Dar pot coopera cu eficacitate contra Daech menţinându-se sancţiunile europene? Răspunsul este nu şi l-a dat premierul Manuel Valls la sfârşitul lunii trecute în Adunarea Naţională. După desfăşurarea bateriilor de rachete anti-aeriene S400 în Siria, Turcia nu va mai putea la fel ca înainte să încalce spaţiul aerian al Siriei, fără să fie pedepsită. La doi ani de la declanşarea războiului din Ucraina, Vladimir Putin a subliniat că Rusia nu are interes ca situaţia să se degradeze. După decizia de suspendare a zonei de liber schimb, de la 1 ianuarie 2016 – data intrării în vigoare a acordului de asociere între Kiev şi Bruxelles –, aplicabil Ucrainei printr-un tratat din 2011 cu tarife vamale preferenţiale mai multor ex-republici sovietice, mărfurile provenite din teritoriul ucrainean nu vor mai putea trece fără taxe vamale. Fără a face referiri la axa Moscova-Teheran, în domeniul militar, accentuând însă contenciosul cu Ankara, Vladimir Putin a lăsat impresia că rămâne acelaşi lider politic inflexibil şi imprevizibil, în căutarea unor mişcări de mare supleţe, pe tabla de şah.
