Fiindcă trebuia să spună ceva la deschiderea noului an şcolar, premierul Florin Cîţu, prezent la festivitatea de la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” din Capitală, a adus în discuţie PNRR şi proiectul „România educată”, în calitatea sa de preşedinte al Comitetului de monitorizare a implementării acestuia. Pe lângă acesta mai există un secretariat tehnic al comitetului interministerial pentru monitorizarea implementării, instituit prin ordin al ministrului. Oricum, premierul a spus ceva mult mai interesant decât disputa, destul de jenantă, cu contracandidatul său la preşedenţia partidului, care nu mai conteneşte, până la 25 septembrie. „Ţin foarte mult la reformarea învăţământului şi sunt foarte sigur că vom reuşi să facem acest lucru prin proiectul „România educată”. Săptămâna asta vom implementa programul. „România educată” este cel mai amplu proiect de reformă a educaţiei iniţiat şi dezvoltat de Administraţia Prezidenţială(…). Miza noastră în educaţie nu este de a face un pic altceva, un pic altfel sau la fel ca până acum. Miza noastră este de a face altceva”. Te freci la ochi. Premierul Florin Cîţu n-are simţul ridicolului. Pe 10 septembrie a.c. trebuia adoptată o hotărâre de guvern privind un plan de acţiune, care la rândul său urma să fie concretizat într-un pachet legislativ menit să asigure aplicarea proiectului „România educată”. Consultările cu partenerii sociali, cu asociaţiile de părinţi, asociaţiile de elevi ş.a.m.d. sunt şi acestea întârziate. Fireşte, nimeni nu e perfect, dar siguranţa de sine a premierului Florin Cîţu, ameninţat cu o moţiune de cenzură în Parlament, şi oricum pe nisipuri mişcătoare, după izgonirea miniştrilor plus-userişti din guvern, buna dispoziţie etalată la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”, din Capitală, atestă o alcătuire umană nouă, de o netulburată candoare. Dacă referirea la PNRR, prin investiţiile prevăzute a se materializa era oarecum justificată, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” fiind dintre beneficiarii unui program pilot, în schimb legarea intrinsecă de proiectul „România educată” n-a fost deloc una de circumstanţă, fiindcă Florin Cîţu avea de transmis un mesaj din care nu putea să lipsească Administraţia Prezidenţială. Din raţiuni asupra cărora nu mai trebuie insistat. Ceea ce îi minează orice raportare a premierului la proiectul „România educată” este propria-i dimensiune culturală. Ca băiat deştept şi pragmatic nu oferă nici un semnal că ar crede prea mult în bibliotecă, el fiind o combinaţie de paloare intelectuală şi combinatorică lucrativă. Fireşte, şcoala românească are o problamă de subfinanţare sau de infrastructură, dar problema cea mai gravă, asupra căreia atrăgea atenţia recent şi academicianul Nicolae Manolescu, în scrisoarea sa deschisă adresată preşedintelui este lipsa dascălilor devotaţi şi pricepuţi. Care în nu puţine locuri din ţară, acolo unde mai există, sunt literalmente marginalizaţi pe criterii politice. Cu un nivel de educaţie şi aşa scăzut, diluat şi mai mult prin învăţământul online, din anul de învăţământ precedent, la începutul anului şcolar, „România educată” este cel mult o promisiune. Nu se ştie cu exactitate care au fost virtuozităţile intelectuale, marii vizionari, în elaborarea acestuia, ca să ştim pe ce armătură de idei s-a construit. Oricum, dacă peste tot în ţară s-au întâmplat demiterile de directori de şcoli, precum în reţeta de la Dolj, atunci este clar că primii paşi în proiectul menţionat s-au făcut greşit. Pe comandă politică. Educaţia este altceva. Şi asupra acestui aspect, dacă premierul Florin Cîţu avea „curaj” trebuia insistat. Dar nu era să-şi pună în cap lideri de partid din teritoriu, de la care aşteaptă votul miraculos la apropiatul congres.
