De Bobotează, o mulţime de tradiţii şi obiceiuri populare

0
59
„Din momentul când au sfinţit preoţii apa, toate apele, atât cele curgătoare, cât şi cele stătătoare, atât izvoarele, cât şi fântânile rămân sfinţite, după unii, în decurs de două săptămâni, după alţii, chiar şase săptămâni. Deci ori din ce apă curgătoare vei lua apă în ziua de Bobotează, o poţi folosi peste tot anul ca agheasmă, căci în această zi toate apele sunt sfinţite”. (Simion Florea Marian)

Pe 6 ianuarie Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Botezul Domnului Iisus Hristos sau Boboteaza – zi care marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Crăciunului şi Anului Nou. În tradiţia populară, ziua de Bobotează, când se desface bradul de Crăciun, este şi o zi dedicată purificării gospodăriilor şi naturii, mai ales a apelor, de forţele râului. Atunci preoţii sfinţesc casele cu agheasmă, iar seara fetele îşi pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa ursiţii.

Acum se colindă, obiceiuri din vechime fiind încă practicate în această perioadă în multe localităţi ale Doljului. Aşa sunt aruncarea crucii în Dunăre (la Calafat, spre exemplu), „botezul” cailor (în Băileşti ori Galicea Mare) şi împodobitul „bradurilor” de Sfântul Ioan (la Ciupercenii Noi). De asemenea, iordănitul este un obicei care se practică în ziua de 7 ianuarie, dar şi în noaptea dintre Bobotează şi Sf. Ion şi pe care îl întâlnim şi astăzi în comunele Doljului (Caraula, Ghindeni, Piscu Vechi, Poiana Mare, Maglavit, Desa, Moţăţei, Gângiova ş.a.). Nici nu se luminează de ziuă când grupuri de copii pornesc pe uliţe. Ei cântă Iordanul, adică aceleaşi cuvinte pe care se spune şi preotul în ajunul Bobotezei, şi iordănesc, adică îi stropesc cu apă sfinţită pe toţi membrii familiei. Zice-se că e bine să te speli în dimineaţa de Sf. Ion cu apa „neîncepută” adusă de iordănitori şi păzită peste noapte de flăcăi ca să nu fie „spurcată”.

Pentru că unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri, în noaptea dintre Bobotează şi Sf. Ion, este păzitul ritual al fântânilor. Frumos împodobite cu brad verde şi panglici, fântânile trebuie păzite cu străşnicie, pentru ca apa lor, nespurcată şi neîncepută, să poată fi folosită în dimineaţa zilei de 7 ianuarie la iordănit. Tradiţia reprezintă pentru mai toţi localnicii prilej de petrecere, oboseala şi gerul Bobotezei fiind „răpuse” de obicei cu vin şi ţuică fiartă.

Tot acum se prevesteşte cum va fi vremea în noul an sau cum va fi recolta. Tradiţia spune că de Bobotează crapă gerul – de aici expresia „gerul Bobotezei”. Dacă pe 6 ianuarie este însă cald, se aşteaptă o iarnă lungă, iar dacă curge apă din streşini, recolta de vin va fi bogată. Se mai crede ca în aceste zile animalele vorbesc, căpătând puteri neobişnuite.

Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoţite de tot felul de strigături şi zgomote. Toate acestea au în general un rol de curăţire şi de îndepărtare a răului. Tradiţia ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie şi grâu fiert şi să se bea vin roşu.


Calafat: Baie în apele sloi ale Dunării pentru 700 de lei

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri practicate în ziua de 6 ianuarie la Calafat este aruncarea crucii în Dunăre. În dimineaţa de Bobotează, după ce iau parte la slujba religioasă oficiată la bisericile din localitate, calafetenii merg pe malul fluviului. După o procesiune religioasă, unul dintre preoţi, aflat pe o ambarcaţiune, aruncă sfânta cruce în apă, moment în care tinerii sar să o prindă. Cel care reuşeşte să iasă la mal cu tot cu cruce primeşte uneori un premiu în bani.

Obiceiul este practicat şi astăzi pe Dunăre, la Cafalat, unde „curajoşii” sunt aşteptaţi, la ora 11.00, să înfrunte gerul Bobotezei. După cum au precizat reprezentanţii Primăriei Calafat, cel care va răzbi frigul şi va şi avea iuţeală de mână, ajungând primul la crucea scufundată în apele sloi ale Dunării, va fi recompensat cu suma de 700 de lei! În plus, cei prezenţi vor asista la un spectacol prezentat de membrii Ansamblului „Trestioare” din comuna Piscu Vechi.

Băileşti: Caii, „botezaţi” cu apă sfinţită

De Bobotează, odinioară se „încurau” caii, obicei care se mai păstrează şi astăzi în câteva localităţi doljene. Câţiva tineri călare, având în mână un steag, mergeau pe la casele oamenilor, botezând steagul cu apa din fântână. După ce stropeau casa cu apă şi aruncau tămâie pe acoperiş, rosteau o urare de belşug şi prosperitate: „Cum aruncăm apa, / Aşa să fie holda bogată”. Mai era obiceiul ca sătenii să vină călare la preot, care, după ce sfinţea apa din fântână, boteza cu busuiocul atât oamenii, cât şi caii frumos împodobiţi. Se făcea apoi o paradă prin tot satul.

Tradiţia „botezului” cailor se respectă şi astăzi în oraşul Băileşti. An de an, căruţe, şarete sau trăsuri trase de bidivii care mai de care mai împodobiţi transformă bulevardul central într-un veritabil hipodrom. Potrivit tradiţiei, după slujba de la biserică sătenii îşi aduc caii, curaţi şi frumos împodobiţi, la popă, ca să-i „boteze”, adică să-i stropească cu apă sfinţită. „Aşa cum noi primim botezul cu apă sfântă, aşa îl primesc şi caii, ca să fie binecuvântaţi tot anul”, spun localnicii.