Şi da şi nu, la una dintre recomandările lui Adrian Năstase!

0
143

Fostul premier Adrian Năstase probează în aceste zile o calitate mai rară la oamenii politici: nu îi este indiferent ceea ce se întâmplă la Partidul Social-Democrat pe care l-a condus, l-a integrat în PES şi, în consecinţă, avansează câteva recomandări, realmente oportune. Totodată, fostul premier îi „linişteşte” pe toţi cei care presupun că implicarea sa din ultima săptămână, în problemele social-democraţilor, ar constitui un indiciu al revenirii sale în partid. „Am ajuns la o vârstă, la care nu mă mai interesează astfel de lucruri”. Ce recomandă, între altele, Adrian Năstase? „Liniile se pot schimba. Este un lucru pe care trebuie să îl acceptăm şi atunci sigur că unele persoane trebuie să facă un pas în spate. Trebuie să vină tinerii, este un lucru evident”. Adrian Năstase, universitar, autor al unor bune cărţi, nu doar de memorialistică, dar şi de politică internaţională, cu destule gusturi rafinate, ştie „tainele vieţii politice autohtone”. În Apelul său către social-democraţi, adresat actualilor şi foştilor membri ai PSD, simpatizanţilor acestuia, tuturor celor care împărtăşesc valorile social-democraţiei, precum şi celor care consideră că România are nevoie în continuare de un partid politic de stânga puternic şi modern, afirmă undeva „să mergem împreună”, reiterând o cugetare a Papei Francisc, cu ocazia vizitei în ţara noastră. Întreaga construcţie a textului „Apel către social-democraţi”, publicat pe blogul său, este argumentată decent şi convingător, într-o curată stilistică. Spune Adrian Năstase şi este greu de contrazis că „eşecul referendumului pe familia tradiţională a pregătit psihologic rezultatul alegerilor europarlamentare”. Din păcate are dreptate deplină. Promovat iniţial de social-democraţi şi ALDE, şi apoi invalidat prin pasivitatea vinovată a aceloraşi actori politici, aceştia au ajuns unde se vede. Întâi pentru poziţia neclară, ambiguă, interpretată ca duplicitară, în urma presiunilor venite din partea familiilor politice europene, din care – încă – fac parte. Nemulţumiţi, mii şi mii de alegători ori s-au reorientat, ori nu au mai votat, de această dată. Sigur că neclară rămâne opţiunea „fermă” a diasporei pentru PNL şi USR-PLUS. Dar şirul erorilor tactice comise de conducerea PSD este corect analizat. Sau adecvat pus sub lupă. Criza resurselor umane este considerată a fi consecinţa directă a crizei de management politic. Criteriul competenţei politice şi profesionale a fost suprimat, fiind substituit cu logica recompensei şi pedepsei. Trimiterea la politica de cadre a partidului privind criteriile de selecţie şi promovare este una… veche. Şi nu uşor de rezolvat. Nu doar la noi. Ce s-a întâmplat cu PASOK din Grecia, ar putea fi un exemplu. Ce s-a întâmplat cu Partidul Democrat din Italia, alt exemplu. Ce se întâmplă cu SPD-ul german, doar completează lista. Teoretic, un partid anticipează exerciţiul puterii, prin pregătirea unei echipe de decizie, plauzibilă, care să garanteze profesionalismul guvernării şi, prin aceasta, prestigiul formaţiunii pe care o reprezintă. „Să vină tinerii”, sună frumos, dar chiar domnia sa care a „cultivat” tineretul social-democrat, a cărui ieşire din letargie era anunţată prin „primăvara social-democrată” – aprilie 2004 – având ca lider pe atunci pe junele Victor Ponta, cu mesajul său mobilizator „domnule prim-ministru, noi suntem în picioare”, are în minte un exemplu convingător. Şi? Ce s-a ales din “revolta tinerilor” TSD? Ce s-a născut din… TSD-ul condus de Victor Ponta? Un tânăr sau un vârstnic, să lăsăm butadele, nu e o alegere sigură. Un bun profesionist pe un domeniu dat, sau un om integru, un parlamentar abil, nu sunt în mod garantat şi buni miniştri. Dar măcar au o calitate de la care se poate porni, au un capital de imagine. Un criteriu, fie şi parţial e mai bun decât niciun criteriu. Discuţia e lungă. Nici tinereţea nu e o virtute, nici bătrâneţea un defect. Esenţial rămâne caracterul omului. Fibra lui morală. Şi bineînţeles, competenţa într-un domeniu sau altul, deşi, cum spunea Geo Bogza, ca să fi om întreg, atâtea sunt necesare…