Lecţia austriacă. Neglijenţe acumulate la votul prin corespondenţă!

0
120

1Seism politic în Austria. Curtea Constituţională a invalidat, ieri, 1 iulie a.c., rezultatul alegerilor prezidenţiale din 22 mai a.c., câştigate de ecologistul Alexander van der Bellen (50,3%) în faţa contracandidatului său de extremă dreapta Norbert Hofer (49,7%). Motivul? Iregularităţi multiple în evaluarea sufragiilor, la votul prin corespondenţă. A fost cel mai strâns scrutin din istoria ţării. Decizia fără precedent, care validează recursul depus de partidul FPO al lui Norbert Hofer, 45 de ani, inginer aeronautic, deschide porţile unui nou scrutin ce va fi organizat probabil în toamnă. Alexander van der Bellen câştigase scrutinul cu 31.000 de voturi, după cum s-a oficializat, însă cu toate acestea nu va fi investit la 8 iulie a.c., şi interimatul va fi asigurat de preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului. Cei doi contracandidaţi au fost departajaţi de votul prin corespondenţă. „Alegerile sunt fundamentul democraţiei noastre”, opinează preşedintele Curţii Constituţionale, Gerald Holzinger, în justificarea unei decizii istorice, de-a dreptul, care sperie şi înaltul cerului european. Cu alte cuvinte, decizia este destinată întăririi încrederii în statul de drept şi în democraţie. Nimeni nu a pierdut şi nimeni nu a câştigat, mai ales că nu au fost diagnosticate, se spune, de judecătorii înaltei jurisdicţii a ţării, fraude sau manipulări ale votului. Ancheta şi audierile de la Curtea Constituţională au permis, în schimb, confirmarea faptului că zeci de mii de buletine, provenite din votul prin corespondenţă, au fost desfăcute la o manieră neregulamentară, în afara orelor legale, chiar de persoane neabilitate, practică tolerată până acum. După cum ne reamintim, votul prin corespondenţă a generat, recent, şi la noi destule controverse, pornindu-se tocmai de la „complicaţiile” care pot apărea. Norbert Hofer, un inginer aeronautic, cum spuneam, a eşuat de justeţe să devină primul şef de stat european, din partea unei formaţiuni de extremă dreapta. A pozat în „lupul deghizat în oaie”, apropiat fiind, la un moment dat, de Jorg Haider, mediaticul şef al ţării, lider al extremei drepte. Cu 35% din voturi, faţă de 21,3%, cât adiţionase adversarul său, Norbert Hofer, în absenţa unor contracandidaţi de anvergură – conservatori, social-democraţi – eliminaţi din primul tur, nu a avut o misiune imposibilă în turul secund. Austria părea predestinată să devină un teren de antrenament al extremei drepte, al euroscepticilor de la Budapesta, Praga sau Varşovia. În campania electorală s-a discutat acerb de schimbarea frontierelor în sânul UE, prin referendum, dorindu-se realipirea Tirolului de sud, a cărui populaţie germanofilă şi-ar dori aşa ceva. Cu o cotă de simpatie superioară celei a adversarului său, graţie electoratului tânăr, Norbert Hofer, exprimând şi o ostilitate la imigranţi, deşi Austria a refuzat cotele afectate, lucrurile păreau într-o turnură îngrijorătoare. S-a mai reamintit şi faptul că acelaşi Norbert Hofer votase contra aderării Austriei la UE, în 1994. Problema aparent secundară la decizia Curţii Constituţionale austriece este însă alta: incertitudinile care planează asupra corectitudinii votului prin corespondenţă. Ceea ce nu ne poate fi indiferent, mai ales că nu puţine îndoieli au fost exprimate, în timpul dezbaterilor, dar şi după ce normele de aplicare a Legii votului prin corespondenţă – promulgată la 20 noiembrie 2015 – au fost făcute publice la 18 februarie a.c. de actualul Guvern.