Universitatea Craiova, un alt mercato „la alibi”

0
408

Suntem pe finalul perioadei de mercato, iar campania de transferuri a Universităţii Craiova este dezamăgitoare, am asistat la un alt mercato „la alibi”. Jucători mulţi, de nivel mediu, chiar modest, veniţi gratis. În general, strategia de achiziţii este achiziţii a Ştiinţei încearcă să o imite pe cea a FCSB, dar cu buget mult mai mic. Faţă de Becali, Rotaru are deja reputaţie de „arici”. Omologul de la FCSB cel puţin se descotoroseşte rapid de rebuturi, şi chiar imediat, nu se agaţă de ele la nesfârşit. Campania de transferuri a Ştiinţei are 3 coordonate: jucători ieftini, dacă se poate chiar liberi de contract, jucători care să fi trecut pe la FCSB sau să se fi zvonit că au fost doriţi acolo (oricum, presa propune orice jucător acolo, pe modelul „îl vrei la FCSB?”), precum şi achiziţii „la alibi”, jucători aduşi la număr, departe de a reprezenta certitudini.

Păcălit în primii ani de Codoban şi de alţii, care i-au speculat naivităţile la debutul în fenomen, Rotaru probabil că a jurat să se „răzbune” şi de când s-a „trezit”, urmăreşte aproape exclusiv profitul. Nimic rău în asta, însă pe fani nu-i interesează neapărat „loviturile” sale în mercato, ci performanţa, crearea unei echipe redutabile, nu ciugulirea unor rezultate. E evident că trofeele agonisite au fost şi rodul întâmplării, fiindcă atunci când aceste trofee au trebuit confirmate, echipa a dezamăgit crunt. Cupele rămân în vitrină, sunt valoroase, dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de ele, fiindcă ambele Cupe au fost câştigate după un parcurs facil, în finale contra unor echipe de ligă secundă, iar Supercupa, fără şut tras pe poartă în meci. În schimb, în cupele europene, când vine „scadenţa”, testul suprem, s-a constatat fragilitatea echipei, an de an, aproape fără excepţie. Constatăm că echipe nou-promovate sunt aproape la acelaşi nivel cu Universitatea, deşi au avut la dispoziţie o vară, nu câţiva ani în care să-şi contureze o strategie viabilă.

Deşi în ultimul an a încasat peste 15 milioane de euro din transferurile lui Mihăilă şi Cicâldău, clubul din Bănie s-a scumpit la tărâţe şi s-a zgârcit la mălai şi s-a ales cu o echipă sfrijită, care n-a putut să dea un gol amărăţilor albanezi în două meciuri. Urmărind excesiv  „lovituri” şi nu certitudini, Rotaru a făcut transferuri multe, majoritatea fără sens, pe mărunţiş. Pleavă multă, calitate puţină. Pardon de expresie, dar dacă pui o pălărie pe un rahat, nu-l transformi în ciupercă! Dacă-i plimbi cu avionul inclusiv la privată jucători de duzină şi le angajezi fiecăruia preparatori fizici, nu îi transformi brusc în fotbalişti. Nici măcar treptat! În locul unor investiţii importante, care să prezinte oareşce garanţie, Rotaru s-a complăcut în compromisuri.

Universitatea a plătit de-a lungul timpului mai mult de 500.000 de euro la un transfer numai în trei cazuri: Cicâldău, Mitriţă şi Koljic. Şi cu niciunul nu s-a înşelat, dimpotrivă, ei au dat şi randament excelent, iar clubul a făcut şi profit ulterior. Şi chiar dacă s-ar fi păcălit cu vreunul, procentajul oricum rămânea la nivel ridicat, iar rata de reuşită nu este de sută la sută la niciun club din lume. În rest, „găselniţe”, „ciupeli”, compromisuri, iar rezultatul este pe măsură: echipă care pretinde, care dă speranţe, dar care nu confirmă niciodată.

Rotaru a încercat şi „modelul Botoşani”. Moldovenii cheltuie câteva sute de mii pe an pe 12-15 străini, mai mult de jumătate dintre ei confirmă, iar majoritatea sunt şi puşi pe tarabă, pentru profit. Craiova are procentaj mult mai mic la acest capitol, fiindcă nici nu-şi permite să aducă engros, nici nu are flerul celor de la Botoşani, nici preţurile cerute de echipe, agenţi, intermediari, etc nu sunt aceleaşi. E normal, fiindcă nici preţurile solicitate ulterior nu sunt la fel de mari.

Să încasezi periodic sume importante pe jucători şi să nu apelezi la una-două investiţii serioase pe an, atunci nu-ţi doreşti cu adevărat să faci paşi importanţi către performanţa, vrei numai să pariezi, să-ţi încerci norocul şi flerul. Meciurile din acest au scos în evidenţă clar „bubele”, dar clubul nu a reacţionat. După Supercupa obţinută în condiţiile menţionate, Craiova a bifat încă o eliminare ruşinoasă din cupele europene, trei înfrângeri în campionat şi 4 victorii. Să analizăm numai victoriile: cu Argeşul, 1-0, fără a avea vreo ocazie şi scăpând cu noroc de vreo 4-5 şanse mari ale oaspeţilor; cu Voluntari, 3-0, dar diferenţa s-a făcut abia după ce portarul titular al oaspeţilor şi Tamaş au fost înlocuiţi la pauză; cu Mediaş, 1-0, după ce adversarii au ratat un penalty pe final; cu Rapidul, 2-1, după ce, la 1-0 pentru ei, giuleştenii au jucat în inferioritate numerică toată repriza secundă. E evident că echipa are probleme serioase şi totuşi Universitatea nu a plătit nicio sumă de transfer pe ultima sută de metri din mercato. Şi aproape sigur nici nu o va mai face…

Decât să plătească sume importante, Rotaru preferă să apeleze la repatrieri sau la jucători liberi sau aduşi pe mărunţiş. Nu vorbim de risc, fiindcă risc înseamnă să te scormoneşti în propriul buzunar, ne referim ca măcar jumătate din sumele încasate să fie investite în transferuri. În ultimul an, Craiova a adus 15 jucători, dintre care s-a impus numai Găman, anul acesta, şi Marius Constantin, anul trecut. În vara aceasta au venit 7 jucători. Să zicem că pe Houri îl recomandă ceva pentru a fi adus. Şi în cazul lui, Rotaru suflă şi-n iaurt şi l-a transferat provizoriu, ca şi pe Juan Camara, Tudorie şi alţii. Au mai venit: Lazar, pe care s-au plătit 200.000 de euro şi care a dezamăgit la debut, rămânând rezerva unui portar aflat în ultimul an de contract, Conte, adus gratis, care s-a accidentat fiindcă avea o jumătate de an de când nu a jucat şi cohorta de preparatori nu a ştiut să gestioneze situaţia lui, Găman – singura certitudine, adus gratis, Mărieş, cu statut de speranţă, adus de Mihai Rotaru pe bani de trabucuri. Creţu se încadrează în paradigma anunţată: liber de contract, a trecut pe la FCSB, face parte din seria: Qaka, Bălaşa, Fortes, Vînă, Papp şi alţii, precum şi „transfer la alibi”, fiindcă pe acea poziţie mai sunt în lot jucători de acelaşi nivel modest, respectiv: Mateiu, Fedele sau Căpăţână. În loc de ranforsare, s-a mai acumulat balast. Dacă-l vinzi pe Mihăilă şi îi aduci pe Căpăţână, Mamut şi Ofosu şi dacă-l vinzi pe Cicâldău şi îi aduci pe Vînă şi Creţu, “tescovina” lui Gigi Becali, fiindcă sunt gratis şi vrei să-i arăţi rivalului că tu poţi scoate ceva de unde el n-a reuşit, n-ai nicio şansă să produci “şampania” promisă, ba chiar se acreşte şi ce mai e de calitate prin cramă.