De la începutul lunii mai şi până în prezent s-au înregistrat, la nivel naţional, 16 cazuri de meningite şi meningo-encefalite provocate de infecţia cu West Nile. Virusul, transmis prin înţepătura de ţânţar, a provocat în sezonul 2017, conform datelor furnizate de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control a Bolilor Transmisibile, şase decese, din care trei în Bucureşti şi câte unul în judeţele Buzău, Brăila şi Olt.
Toate aceste cazuri, depistate şi înregistrate în România, sunt considerate de autorităţile sanitare cazuri sporadice şi în momentul de faţă nu comportă riscul unei epidemii de amploare. De asemenea, Ministerul Sănătăţii a recomandat autorităţilor locale să ia măsuri de dezinsecţie în localităţi, cât mai curând posibil, pentru a preveni răspândirea. Pe judeţe, situaţia infecţiilor cu virusul West Nile este următoarea: Bucureşti – 3 cazuri, Buzău – 1 caz, Brăila – 1 caz, Constanţa – 1 caz, Galaţi – 1 caz, Giurgiu – 2 cazuri, Ialomiţa – 1 caz, Ilfov – 2 cazuri, Olt – 1 caz, Sibiu – 1 caz, Vrancea – 2 cazuri.
Nu există un tratament pentru infecţia cu virusul West Nile
În situaţia în care o persoană prezintă semne de boală – febră, dureri de cap, astenie, vărsături, tulburări de memorie, dureri articulare sau musculare, sau alte situaţii care survin în 3-7 zile de la o posibilă înţepare de ţânţar – aceasta trebuie să se prezinte de urgenţă la medicul de familie sau (cei neasiguraţi) la cel mai apropiat cabinet medical. Virusul provoacă la adulţi o neuroinfecţie care, uneori, poate prezenta şi manifestări de meningită, meningoencefalită sau encefalită cu lichid clar. Copiii sub 15 ani nu sunt afectaţi.
Testarea se efectuează doar în cazul pacienţilor care prezintă simptome severe, deoarece nu există un tratament pentru infecţia cu virusul West Nile. În cadrul activităţii de supraveghere şi control a infecţiei cu virusul West Nile, care se desfăşoară la nivel naţional, medicii monitorizează cu atenţie cazurile ce ar putea prezenta semne specifice bolii.
Potrivit medicilor, de obicei, boala nu se transmite de la om la om, ci numai prin înţepătura ţânţarului. În foarte puţine cazuri, s-a constatat o transmitere a virusului prin transfuzia de sânge, transplantul de organe, alăptare sau chiar pe perioada de sarcină, de la mamă la copil. Cert este că virusul nu poate fi transmis prin atingere.
Aproximativ 90% din persoanele infectate cu virusul West Nile nu prezintă niciun simptom. Virusul West Nile are trei efecte diferite asupra oamenilor. Primul este o infecţie asimptomatică, al doilea este un sindrom de febră uşoară numit febră West Nile. Cel de-al treilea este meningita sau encefalita West Nile. Infecţia West Nile apare în general şi poate avea efecte grave în cazul persoanelor predispuse la îmbolnăviri, având alte boli asociate. Copiii trec, de regulă, neobservat peste infectarea cu virusul West Nile.
West Nile, fără tratament
Pentru a preveni îmbolnăvirile, specialiştii recomandă o serie de măsuri de protecţie. În primul rând, trebuie să fie evitată pe cât posibil expunerea la înţepăturile de ţânţari, purtând îmbrăcăminte cu mâneci lungi şi pantaloni lungi. De asemenea, sfatul este acela de a utiliza substanţe chimice repelente de ţânţari şi de a împiedica pătrunderea insectelor în casă. Nu în ultimul rând, este recomandat să se asigure desecarea băltirilor de apă din jurul gospodăriilor şi să se îndepărteze recipientele cu apă stătută.
Potrivit specialiştilor, nu există un vaccin sau un tratament specific pentru virusul West Nile. În cazul manifestării de simptome de severitate medie, starea pacientului se îmbunătăţeşte după câteva zile în absenţa unui tratament. În cazul simptomelor severe, se recomandă prezentarea de urgenţă la camera de gardă. În general, este necesară spitalizarea pacientului şi tratarea cu medicaţie intravenoasă.
Virusul a fost descoperit pentru prima dată în anul 1937 în districtul West Nile din Uganda. Până în anul 1999, virusul West Nile fusese depistat doar în Africa, Asia, Orientul Mijlociu, şi extrem de rar în Europa. În România, rata mortalităţii a fost aproape de 10% la epidemia din anii 1996 – 1997. Atunci au fost au fost înregistrate peste 300 de cazuri de infectare cu acest virus, deşi se vorbea neoficial de 2.000 de îmbolnăviri.
