Cu interpretări diferite, de-a lungul timpului, şi astăzi în istoria României data de 23 august are o semnificaţie importantă fiindcă ea reprezintă acţiunea prin care Regele Mihai I a decis arestarea lui Ion Antonescu „conducătorul statului” la aceea vreme. Regele Mihai a dispus încetarea colaborării României cu puterile Axei şi începutul tratativelor de armistiţiu cu aliaţii, de colaborare militară cu ex-Uniunea Sovietică. Actul de la 23 august pregătit, în prealabil, de o coaliţie formată de partidele democratice şi partidul comunist, cu colaborarea mai multor ofiţeri superiori ai armatei, rămâne o bornă istorică. După demiterea şi arestarea lui Ion Antonescu, ţara noastră a ieşit din alianţa cu Axa şi a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva aliaţilor. Tot atunci a declarat război Germaniei şi Ungariei. După demiterea mareşalului Ion Antonescu, fostul general român de cavalerie Constantin Stătescu a fost desemnat să formeze un guvern cu reprezentanţii partidelor democratice, politicieni comunişti şi ofiţeri ai armatei. Ion Antonescu a fost închis împreună cu alţi colaboratori într-o încăpere tip seif în Casa Nouă (o vilă în spatele Palatului Regal unde este astăzi Sala Palatului), a fost dus la Moscova, revenit în ţară şi condamnat la moarte. Denumirea actului de la 23 August a suferit diferite transformări, cum spuneam, de-a lungul timpului. Evenimentul a fost întotdeauna promovat ca un moment notabil comunist. Data de 23 August a fost considerată Ziua Naţională a României şi la propunerea fostului lider comunist evenimentul s-a numit “Revoluţia de eliberare socială şi naţională anti-fascistă şi anti-imperialistă”. După Decembrie 1989, istoricii au augmentat meritele Regelui Mihai I, validând un alt punct de vedere asupra celor întâmplate la 23 August 1944. Scoasă din lista evenimentelor comemorate oficial, comisiile istorice au dezvoltat totuşi rolul imens, cardinal, al schimbării de alianţă prin “revenirea Transilvaniei de nord în graniţele României”.
