Doi super-cetăţeni de onoare ai Craiovei

Nu mai ştiu câţi „cetăţeni de onoare” a făcut Primăria Craiova, de-a lungul anilor, deşi parcă am văzut o enumerare a lor, într-o carte semnată de fostul primar, prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Judeţean, apoi ministru de Finanţe şi în cele din urmă ambasadorul României la Paris, Petre Gigea, şi n-am încercat niciodată să pun la îndoială argumentele concrete în virtutea cărora se atribuie onorifica distincţie. O recunoaştere publică a meritelor unei persoane, prin acordarea titlului de „cetăţean de onoare” al municipiului, se face în temeiul unor criterii stipulate în regulamentul instituit, ca anexă, la o hotărâre a Consiliului Local Municipal din 2010. Ei bine, dacă nu de puţine ori am rămas indiferent, la atribuirea titlului menţionat, de data aceasta prin acordarea lui, în cadrul unei şedinţe solemne, domnilor Mădălin Popescu din Craiova şi Vipan Kumar, cetăţean indian, pentru impresionantul lor gest, comis pe 17 ianuarie a.c. când au salvat o fetiţă de 5 ani, căzută în lacul din Parcul „Romanescu”, am avut un sentiment de tonică bucurie. Avem eroi şi printre noi, avem încă omenie, avem încă resurse de solidaritate umană, avem încă disponibilitatea de a-i onora cu respectul de circumstanţă pe autorii unor fapte nu lipsite inclusiv de impact emoţional. Şi chiar de o netulburată candoare. O ştim cu toţii: omenia, solidaritatea umană, onestitatea nu s-au inventat ieri, ele, toate acestea fiind virtuţi ale echilibrului. Adevăratul curaj, de care vorbeam, vine din blândeţe şi iubirea de oameni. Şi Mădălin Popescu şi Vipan Kumar, bărbaţi plini de vitalitate, prin temeritatea lor, în sensul că n-au pregetat, ne-au readus în actualitate o definiţie a curajului, aceea de a avea puterea să iubeşti lumea aşa cum este. În stare de hipotermie severă şi fetiţa şi salvatorii ei au fost duşi de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean şi totul a fost în regulă, prin aportul medicilor, în cele din urmă. Întreaga poveste a salvării fetiţei, căzută în lacul din Parcul „Romanescu”, în ziua de 17 ianuarie a.c. poate constitui materialul epic al unui film, cu încărcătura de dramatism firească, şi de-a dreptul copleşitoare.