Ieri, preşedinţia ucrainiană a făcut cunoscut că în urma bombardamentelor ruseşti asupra centralelor electrice s-au înregistrat numeroase întreruperi de curent electric şi situaţia este critică în toată ţara, întrucât regiunile sunt dependente unele de altele. În plus centrala nucleară de la Zaporojie, cea mai mare din Europa, nu departe de linia de demarcaţie a teritoriului controlat de Kiev şi Moscova se află de la 6 octombrie a.c. sub ocupaţie rusă care a preluat şi gestionarea administrativă. Pe Twitter, preşedintele Volodimir Zelenski a estimat că 30% din centralele electrice ucrainiene sunt distruse şi într-un asemenea context nu există loc de negocieri cu Vladimir Putin. Cu toate acestea, o nelinişte sporită o generează apropierea anotimpului rece. Şi iarna e lungă. Washingtonul a ameninţat, luni, cu sancţiuni anteprizele şi statele participante la programul de drone kamikaze, de provenienţă iraniană, după recentele lovituri în Ucraina. Moscova neagă, dar neconingător, prin Dmitri Peşkov, folosirea dronelor iraniene. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Vedant Patel, a estimat că livrarea de drone Moscovei violează rezoluţia 2231 a Consiliului de Securitate al ONU, acord convenit între marile puteri şi Teheran pentru stăvilirea programului nuclear iranian în schimbul ridicării sancţiunilor internaţionale. Ucraina nu poate face faţă Rusiei fără ajutor occidental şi atacarea podului Crimeei la 8 octombrie a.c. a însemnat pentru Moscova o încălcare a liniei roşii. Şi asta după ce FSB a insinuat că a identificat în şeful informaţiilor militare ucrainiene, Kyrylo Budanov, creierul atacului din Crimeea. Au urmat imediat represaliile contra infrastructurii critice a Ucrainei şi ritmul este înspăimântător. Drone Geran 2 au lovit sediul Ukrenenergo, antepriza care controlează distribuţia de energie electircă în toată ţara. Operatorul DTEC, menţionează dificultăţile în aprovizionarea cu energie electrică şi apă potabilă. În acelaşi timp Rusia îşi ranforsează efectivele militare în zonele de război –se vorbeşte de 300.000 militari mobilizaţi plus 70.000 de voluntari-, ceea ce înseamnă că o turnantă ar putea interveni în perioada imediat următoare. Este foarte clar că noul comandant-şef al armatei ruse în Ucraina, generalul Surovkin, schimbă strategia, declarând de altfel că „avem suficiente forţe şi mijloace tehnice pentru a duce Ucraina la capitulare totală”. Represaliile contra infrastructurii critice a Ucrainei au grave implicaţii în sensul că perturbă sistemele de transport de persoane, echipament militar, muniţii. Cum adevărul este prima victimă a războiului, preferabilă este espectativa. Ucrainienii au toate motivele să continue confruntarea pe teatrele de operaţiuni şi să refuze invitaţia la masa negocierilor în contextul actual. Deşi decizia nu le aparţine. Pe de altă parte, Putin ştie că Biden nu vrea să-l întâlnească în Bali la G20. 9.000 de militari ruşi şi 170 de tancuri s-au deplasat în Belarus, un aliat al Rusiei, sub pretextul că aceste noi forţe „apără frontierele Belarus în faţa ameninţării ucrainiene”. Deşi se vorbeşte puţin, nimeni nu exclude că pe canalele diplomatice se fac diligenţe pentru găsirea unui compromis acceptat de părţile implicate în război. Ceea ce se vede însă denotă că rezultatele sunt timide, dacă nu chiar insignifiante.
