Ultima etapă a grupelor Champions League a diminuat prestigiul şi a alterat imaginea competiţiei supreme europene la nivel de cluburi. Arsenal, Dortmund, Bayern, Inter, dar mai ales Dinamo Zagreb au stat capră înlesnind victoria adversarilor, fie că aceastea le-a adus sau nu calificarea în optimi. Pe „Maksimir”, filiera franceză a funcţionat nestingherită, Dinamo Zagreb fiind demnă de numele pe care îl poartă şi de cel al şefului fotbalului european. Dinamoviştii de la Adriatica nu au fost mai presus decât cei de la Marea Neagră în vremurile în care titlurile de campioană şi „Ghetele de Aur” erau comandate en-gros. „De câte aveţi nevoie?” a fost singura întrebate a croaţilor, făcând şmechereşte cu ochiul, fapt suprins de camerele video, în timp ce se lăsau măcelăriţi fără jenă de adversari. S-a jucat teatru până la capăt, francezii simulând destul de prost bucuria după un spectacol penibil, într-o o regie de prost gust. Doar Scorniceştiul, Flacăra Moreni sau Victoria ne mai „delectau” cu aşa ceva pe vremuri. În acelaşi timp, la Amsterdam se juca fotbal pe bune, iar lui Ajax i s-au anulat două goluri valabile, la 0-1, pe motiv de ofsaid. Rămaşi perplecşi după simulacrul de fotbal de la Zagreb şi prejudiciaţi de greşelile unui asistent, „lăncierii” nu au mai găsit remediu la tactica lui Mourinho. Realul fusese intransigentă, deşi etalase un „mix-team” la fel de nemilos însă ca echipa de bază. Calificate în turul următor, Arsenal, Inter şi Bayern s-au mişcat cu lehamite pe teren, insensibile la nevoile altora, la aşteptările fanilor, la respectul pentru competiţie sau la cel de sine. În aceste condiţii, pare de înţeles gestul şeicilor de la Manchester City, care au finanţat resuscitarea „Submarinului”, scufundat însă de cei 11+5000 de napoletani de pe „El Madrigal”. Criza bântuie şi reputaţia Ligii Campionilor, iar acel mare 0 (zero) din dreptul punctelor Oţelului nu mai este la fel de frustrant. Pe sistemul „săraci, dar curaţi”, moldovenii şi-au luat banii cuveniţi pentru participare, au spus „mulţumesc” după festinul de la masa bogaţilor şi s-au întors lângă furnale fără a se face de râs. Nici mândri nu ne-au făcut, dar nici nu s-au compromis. Au pierdut la limită fiecare joc cu excepţia celui de pe „Old Trafford”. Au refuzat de multe ori invitaţia la fotbal, ştiind că sunt departe de calibrul adversarilor, dar nici nu au intrat în combinaţii perverse. Acel 0 al Oţelului nu este deloc egal cu cel al lui Dinamo Zagreb, măcar fiindcă gălăţenii nu au făcut nimănui cu ochiul.