O cauză în două cuvinte: libertate şi democraţie!

1
441
George Cristian Maior

După mai bine de douăzeci de ani, chiar într-o altă configuraţie geostrategică şi în deplină democraţie, sau pe aproape, SRI-ul rămâne la fel „de temut”, aidoma serviciului de informaţii românesc de dinainte de decembrie 1989, când avea umbrela legală a unui stat totalitar pusă complet la dispoziţie. La nivel oral, precumpănitor, despre SRI se ştie că „ascultă telefoanele”, percepţie perenă, nebranşată, din păcate, şi la alte rosturi ale sale, precum identificarea vulnerabilităţilor, informarea, cunoaşterea, prevenirea şi aşa mai departe, competenţe omise în orice judecată superficială. De regulă, ambasadorul George Cristian Maior, directorul celui mai important serviciu de informaţii din ţară (SRI), apare rar pe câte un post de televiziune, sistematic cu bună reputaţie, şi mai rar în presa scrisă. Când însă împrejurarea face să aibă în faţă un jurnalist bine documentat, stăpân pe tehnica întrebărilor, la care indiscreţia are dozaj, dar şi praguri, precum Emil Hurezeanu, cum s-a întâmplat miercuri seara pe Money Chanel, atunci dialogul captivant, între doi impecabili profesionişti, merită urmărit, precum un film cu maxim suspans. Ambasadorul George Cristian Maior, fiul intelectualului ardelean, universitarul Liviu Maior, fost ministru al Învăţământului (1992-1996) şi, apoi, ambasador în Canada, ginerele scriitorului Augustin Buzura, este un descendent autentic al şcolii ardelene. Erudit, cu simţul esenţelor, vorbeşte calm, argumentat, rafinat chiar, lăsând impresia că simţul onoarei îl obligă să tacă, mai degrabă decât să mintă în numele aşa-zisei raţiuni de stat. Discuţia sa cu Emil Hurezeanu, deşi relativ scurtă ca întindere, ne-a reamintit de dialogul maraton al ziaristei franceze Christine Ockrent cu contele Alexandre De Marenches, fost şef al Serviciului francez de Documentare Externă şi Contraspionaj (SDECE), redată în cartea „Consilier de taină al puterii”. La nivel discursiv, George Cristian Maior are stil. Punctează discret, dar eficient, când se referă la criza economică şi preocupările SRI pentru evitarea unor dezechilibre majore, ce ar putea conduce la o situaţie gravă de securitate naţională. Atinge, tangenţial, informarea Guvernului în sens preventiv, dar şi feed-back-ul beneficiarilor de informaţii. Evident, diferit, mai ales când „veştile sunt proaste”. Nu omite, în contextul întrebărilor, compatibilitatea deplină cu serviciile omologe din ţările UE, dar şi cu formatele multilaterale, dincolo de Europa şi SUA. Şi se ajunge la ceea ce trebuia demonstrat: SRI a dobândit o rezonanţă deplină în lumea serviciilor de informaţii. Că, nu rareori, prin natura relaţiilor interpersonale, poate lăsa impresia că eclipsează anumite ministere, ca, de pildă, cel de Externe, percepţia aceasta rămâne. Comentată realmente interesant. Ca să nu spunem insolit. Şi, pentru prima dată, directorul SRI, George Cristian Maior, formulează un reproş de substanţă, integral profesional, Securităţii „naţionaliste”, ai cărei reprezentanţi în viaţă evocă, aproape cu obstinaţie, propriile merite de la 1968 încoace, ocultând un detaliu absolut esenţial. Şi anume acela că oameni inteligenţi, bine pregătiţi profesional, aparţinând intelligence-ului, n-au înţeles la momentul potrivit izolarea ţării, autarhia accentuată şi consecinţele ei inevitabile. Dureroase, ca să nu spunem catastrofale. Prezent inclusiv la lansarea cărţii istoricului american Larry Watts „Cu asemenea prieteni”, reflecţiile carteziene ale ambasadorului George Cristian Maior, între care şi aceea că SRI face treburi urâte pentru un scop nobil, ne determină să credem şi să pledăm pentru cauza instituţiei de referinţă în domeniul informaţiilor, pe care o conduce: libertate şi democraţie. Garantul, oricât ar părea de riscant, este, înainte de toate, chiar persoana sa, între altele autorul unor strălucite eseuri, precum cele din „Incertitudine” (Ed. RAO, 2009) şi „Un război al minţii – intelligence, servicii de informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI” (Ed. RAO, 2010). Ca să ne referim numai la acestea. Cum până la topirea unor angoase, mai mult sau mai puţin justificate, legate de ceea ce spuneam, „cu ascultarea telefoanelor”, atribuită SRI, va mai trece timp, ne consolăm cu gândul că în Italia magistraţii trans-alpini au pus sub ascultare, potrivit Institutului de cercetări Eurimes,  30 de milioane de cetăţeni în 10 ani, la un cost anual de 300 milioane euro, printre care şi pe Silvio Berlusconi, care s-a plâns că „nici regimurile comuniste nu au făcut acest lucru. Fapt fără precedent în alte democraţii occidentale.

 

1 COMENTARIU

  1. Ce libertate si democratie este in Rominia de azi cind criminalul de ginere al meu Toe Dumitru -primarul comunei Gingiova mi-a dat miercuri 05 10 2011 cu toporisca de snitel in cap sa ma omoare ,dupa ce impreuna cu fiica mea Toe Luminita nenorocitii mi-au furat actele si terenul ce-mi apartine in proprietate: 7,33 ha. Iar Politia Segarcea nu a intervenit pentru tentativa de omor cu premeditatre . Ca institutiile statului: Politie ,Parchet sint in slujba mafiei politice numai este un secret pentru nimeni. Comandantul Politiei Segarcea Titoiou a spus ca nu puitea intervenii Politia deoarece eu nu am depus plingere. Pai batut mar la ora 11 noaptea cu lovitura de topor in cap ,abia am sunat la 112. Ei nemernicii de ce nu au intervenit sa ridice pe loc corpul delict (toporisca) si retina pentru 24 de ore criminalul, acest gunoi al comunei si al Primariei Gingiova?!!! Cica a fost o cearta in familie . Pai ce familie este asta?!!! Cind eu singur imi port de grija de peste 5 ani. Sint profesor pensionar in virsta de 78 de ani. Cind pe data de 12 10 2011 Toe Dumitru cu nevastasa adica fiica mea Toe Luminita s-au napustit ca niste fiare turbate in biroul de la impozite -taxe din cadrul Primarie Gingiova peste Dutescu Ligiu Stefan inspector impozite -taxe din cadsrul Primariei si l-au injurat ,balacarit si amenintat de ce a dat declaratie despre cazul tentativei de omor cu premeditare .Cind criminalul de Toe i-a spus lui Dutescu in biroul lui ca o sa-mi arate el si o sa-mi dea numai pamint , dupa ce in prealabil in acea zi de 05 10 2011 pe la ora 10 am mers la Dutescu in birou sa vad cit mai am de plata la impozitul pe teren. Iar acesta mi-a spus ca numai am teren in evidentele fiscale la pozitia mea.Iata cetateni cum institutiile statului Politie si justitie ling talpile acestui nemernic de criminal Toe Dumitru -primarul comunei Gingiova.

Comments are closed.