La finele acestei săptămâni s-a sărbătorit „Ziua europeană a avocaţilor”. Iniţiativa în acest sens datează din 2014 şi aparţine Consiliului Barourilor Europene (CCBE). Anual, cu prilejul Zilei europene a avocaţilor, CCBE coordonează un eveniment european pentru a încuraja uniunile profesionale şi barourile să organizeze activităţi la nivel naţional şi local, în jurul unei teme centrale, în scopul promovării valorilor comune ale profesiei şi ale statului de drept. An de an, sunt organizate conferinţe şi dezbateri la care, alături de avocaţi, sunt invitaţi reprezentanţi ai instanţelor şi parchetelor, ai Ministerului Justiţiei, cadre universitare şi presa. Despre acest eveniment, dar şi despre o justiţie echitabilă şi respectarea drepturilor europene am discutat cu av. Ion Turculeanu, vicepreşedintele UNBR.
Nu întâmplător, „Ziua europeană a avocaţilor”. coincide cu cea a Zilei internaţionale a drepturilor omului. Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti, în parteneriat cu Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, au organizat cu acest prilej, o masă rotundă cu tema ”Efectivitatea accesului la justiţie” pentru a celebra “Ziua Europeană a Avocaţilor – 2016 ”. Tema centrală pentru anul 2016 propusă de Consiliul Barourilor Europene (CCBE) a fost ”Accesul la justiţie”. Evenimentul s-a desfăşurat la Biblioteca Baroului Bucureşti “Victor Anagnoste” din Palatul de Justiţie.
Prof.univ.dr Ion Turculeanu, vicepreşedintele UNBR a declarat că în conformitate cu legislaţia internaţională şi europenă a drepturilor omului, noţiunea de acces la justiţie obligă statele să garanteze oricărei persoane dreptul de a se adresa instanţei pentru a obţine o măsură reparatorie, în cazul în care se constată că drepturile persoanei au fost încălcate. „Prin urmare, acesta este, de asemenea, un drept care permite persoanelor să îşi exercite alte drepturi. Accesul la justiţie cuprinde o serie de drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la un proces echitabil conform articolului 6 din ECHR şi conform articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE, precum şi dreptul la un remediu efectiv conform articolului 13 din ECHR şi conform articolului 47 din Cartă. Dreptul privind accesul la justiţie din Carta drepturilor fundamentale a UE poate corespunde celui cuprins în CEDO. Prin urmare, jurisprudenţa CEDO este importantă pentru interpretarea drepturilor din Cartă. În pofida faptului că punerea în aplicare a dispoziţiilor CEDO şi ale Cartei drepturilor fundamentale a UE este guvernată de sisteme distincte, ambele accentuează ideea necesităţii punerii în aplicare în primul rând la nivel naţional a dreptului la un remediu efectiv şi a celui la un proces echitabil”, a subliniat prof.univ.dr Ion Turculeanu.
„Limitările pot să nu afecteze esenţa dreptului în cauză”
Plecând de la Articolul 6 din CEDO şi articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE care garantează dreptul la un proces echitabil, avocatul Ion Turculeanu a spus că CEDO a admis faptul că dreptul la un proces echitabil cuprinde dreptul de acces la o instanţă. Articolul 6 se aplică acuzaţiilor în materie penală, litigiilor privind drepturile şi obligaţiile civile recunoscute în legislaţia naţională. „Articolul 47 din Cartă include dreptul de acces la instanţă. Acesta nu se limitează la acuzaţiile în materie penală şi la drepturile şi obligaţiile civile; cu toate acestea, Carta se aplică la nivel intern numai în cazul în care statele membre implementează (sau derogă de la) legislaţia UE. Atât legislaţia CoE, cât şi legislaţia UE utilizează termenul de „tribunal”, în locul termenului „instanţă”, însă aceşti termeni sunt echivalenţi. Un tribunal trebuie să aibă funcţii judiciare, să poată pronunţa hotărâri cu caracter obligatoriu şi să îndeplinească alte criterii elaborate de CEDO şi CJUE, inclusiv criteriul de independenţă şi imparţialitate. CEDO şi CJUE au consacrat principii coerente pentru a stabili dacă un organism poate fi considerat instanţă. Dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut. Acesta poate fi limitat – însă limitările pot să nu afecteze esenţa dreptului în cauză”, susţine vicepreşedintele UNBR.
Proporţionalitatea – principiul-cheie al jurisprudenţei CEDO
Proporţionalitatea este principiul-cheie al jurisprudenţei CEDO. Profesorul Turculeanu a discutat cu această ocazie de necesitate unui echilibru just între obiectivele legitime ale statului şi măsurile pe care statul le utilizează pentru atingerea acestora. „Proporţionalitatea necesită, de asemenea, un echilibru just între drepturile persoanei şi interesul public. Cu cât este mai mare ingerinţa, cu atât mai mult se impune o justificare. În ceea ce priveşte evaluarea situaţiei financiare, CEDO a susţinut că nu va exista nici o încălcare a articolul 6 (1), în cazul în care un reclamant nu se încadrează în sistemul de asistenţă judiciară deoarece venitul său nu se încadrează în criteriile financiare prevăzute. Statele nu sunt obligate să cheltuiască fonduri publice pentru a asigura egalitatea totală de arme între persoana asistată şi partea adversă, „atât timp cât i se oferă fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi susţine cauze în condiţii care să nu îi creeze un dezavantaj substanţial faţă de partea adversă”. Taxele şi costurile judiciare pot constitui o limitare ilegală a dreptului de acces la justiţie în cazul în care acestea sunt prea mari, deoarece pot priva persoanele de dreptul de acces la instanţă. Caracterul adecvat al unei taxe depinde de elementele fiecărui caz în parte, inclusiv de resursele reclamantului”, a mai spus Ion Turculean, în prezentarea sa.
„Imunităţile pot fi permise în cazul în care acestea servesc unui scop legitim”
În cadrul dezbaterii s-a discutat şi despre imunitate, dar şi despre taxele judiciare. Ion Turculeanu spune că imunităţile pot fi permise în cazul în care acestea servesc unui scop legitim. „CEDO a reţinut faptul că, în cadrul unei acţiuni în despăgubire împotriva statului, normele privind costurile judiciare trebuie să evite plasarea unei sarcini excesive pentru justiţiabili. Costurile nu ar trebui să fie excesive sau să constituie o restricţie nejustificată privind dreptul de acces la instanţă. Cu toate că impunerea taxelor judiciare a fost compatibilă cu buna administrare a actului de justiţie, nivelul relativ ridicat şi complet inflexibil al taxelor judiciare, în acest caz, a reprezentat o limitare disproporţionată a dreptului reclamantei de a avea acces la instanţă. Diferite soluţii procedurale utilizate în alte state membre – cum ar fi reducerea sau renunţarea la taxele judiciare pentru acţiuni în despăgubire împotriva statului sau care rămân la aprecierea instanţei în stabilirea cuantumului- nu au fost disponibile şi în cazul de faţă. Curtea a constatat încălcarea articolului 6 (1) din ECHR”, a subliniat prof.uni.dr Ion Turculeanu.
