Comuna Moțăței deține o adevărată comoară. Bogăția sa este terenul, unul deosebit de fertil despre care localnicii obișnuiesc să spună că orice plantezi dă roade. Fosta moșie a boierilor Romanescu este acoperită acum cu petice întregi de varză, o cultură în care localnicii excelează. Toamna sunt ridicate de aici mii de tone de varză albă, care ajung apoi pe piețele din toată țara. Gospodari din fire, oamenii din Moțăței nu risipesc banii, ci își îngrijesc apoi casele, unele cu pereți înalți și curți largi. Gândindu-se la viitorul acestei comune, una care poartă în spate o istorie îndelungată, primarul Constantin Enea vrea acum să-i dea aspectul unei localități moderne, creând condiții deosebite pentru locuitorii săi.
Răsfoind monografia comunei Moțăței, pusă pe hârtie de un preot bătrân care a trecut însă demult în lumea celor drepți, afli că localitatea are o poveste aparte. Ea începe cu 15 secole în urmă, când, se spune, au început să se așeze pe aceste pământuri, unele foarte roditoare, primii locuitori. O dovadă a longevității acestei comunități a adus-o antropologul Constantin Nicolăescu-Plopșor. Într-una din lucrările sale, acesta a vorbit despre o descoperire interesantă care s-a făcut la Moțăței. În anul 1933, un agricultor și-a săpat pământurile de pe Valea Coțobățului și a scos la iveală o adevărată comoară: oală cu 32 de monede de argint romane, pe cinci dintre ele fiind bătut în relief profilul împărătesei romane Iulia, care a trăit între anii 170 și 217 și care a fost soția împăratului roman Septimius Severus. Acest mic tezaur i-au făcut pe istorici să tragă concluzia că localitatea Moțăței poartă în spate o istorie îndelungată, care se confundă cu cea a regiunii de la nord de Dunăre.
Boierul Petrache Romanescu și-a pus amprenta asupra localității
La fel de interesantă este și legenda care se țese în jurul denumirii acestei comune. În monografie se vorbește despre două întâmplări care ar fi dus la botezul localității cu numele de Moțăței. O primă variantă este aceea că mai mulți români din regiunea Balcanilor, sătui de asuprirea otomană, au trecut Dunărea și s-au pripășit pe lângă satul care atunci se numea Bălăceni. Aceștia purtau părul lung și cârlionțat. Localnicii le spuneau „cei cu moțișoare”, iar de aici și numele comunei. A doua legendă este plasată în timpul ciumei lui Caragea. Atunci satul Bălăceni a fost decimat de molimă, iar latifundiarul Petrache Romanescu avea nevoie urgent de forță de muncă pentru a-și lucra cele 6.000 de pogoane pe care le avea în zonă. El ar fi adus clăcași de la alte două moșii ale sale, Musculești și Andreiești, din Gorj. Aceștia purtau căciuli cu moț, care ar fi dat, mai apoi, numele comunei.
Casele vechi și tihnite din satul Dobridor
„Locurile acestea roditoare i-au atras tot timpul pe cei care au trecut pe aici. Mulți dintre ei s-au așezat în vatra satului. Cel mai vechi sat al nostru este Dobridor, care a fost locuit de oameni mai înstăriți. Acum sunt mai mulți bătrâni acolo și, normal, casele lor sunt puțin mai vechi”, spune primarul Constantin Enea. În ciuda faptului că locuințele încep să-și arate anii care au trecut peste ele, oamenii nu le abandonează. Primarul spune că aceia care au plecat la oraș, unii chiar departe, în alte regiuni ale țării, se întorc în fiecare vară. „Sunt foarte legați de aceste locuri și, deși au vârste înaintate, nu își vând casele. Este foarte liniștitor să stai vara acolo”, mai spune primarul din Moțăței. Acesta gospodărește cele trei sate ce alcătuiesc comuna: Dobridor, Moțăței și Moțăței Gară. Ultimul a fost înființat în perioada comunistă când a fost construită și calea ferată, iar în jurul ei a apărut și o mică platformă agroindustrială.
La Moțăței, varza este la ea acasă
Bogăția comunei Moțăței este pământul. Aici există un sol bogat în cernoziom care face ca tot ceea ce se cultivă să dea roade. Localnicii știu lucrul acesta și se bazează și ei tot pe agricultură. „Se cultivă orice la noi, de la cereale și până la legume. Nu avem un brand lăudat, cum sunt roșiile de la Poiana Mare sau pepenii de la Dăbuleni, dar noi scoatem o producție bună de varză. Dacă mergeți acum prin gospodării, o să vedeți că toată lumea muncește. De acum și până în mai, oamenii sunt ocupați cu plantarea firelor de varză. Anul trecut au fost sădite peste 20.000 de fire și s-a făcut multă varză, dar prețul ei nu a fost foarte bun”. Marea dorință a primarului Constantin Enea este ca localitatea să aibă și o făbricuță de prelucrare a legumelor care i-ar ajuta mult pe localnici să-și vândă marfa la un preț mai avantajos și în condiții mai bune. În lipsa ei, localnicii sunt nevoiți să plece cu camioanele încărcate cu varză în piețele din toată țara, ajungând până în Deva și Cluj.
Un primar gospodar
Dincolo de toate acestea, Moțățeiul este o localitate foarte bine gospodărită. Și acest lucru se vede cel mai bine din modul cum arată primăria. Clădirea în care funcționează cei 30 de angajați este spațioasă și bine întreținută, cu multe ghișee pentru ca localnicii să-și poată rezolva rapid problemele. Fiindcă primăvara dă semne tot mai clare, un muncitor începuse să curețe crengile uscate ale piersicilor care cresc în curtea mare a primăriei. „Localnicii beneficiază de alimentare cu apă de 10 ani, timp în care aproape toate familiile s-au branșat la sistem”, ne spune primarul. Jumătate din comună are și rețea de canalizare, adică 3 kilometri de conducte. Cealaltă jumătate ar urma să fie racordată la rețea în următoarea perioadă. Printre proiectele administrației locale se află și reabilitarea Căminului Cultural de la Dobridor, al cărui acoperiș va fi înlocuit în totalitate. Una dintre bisericile comunei, care a fost ridicată în anul 1920, va fi reabilitată pe exterior tot în acest an.
Pasiunea localnicilor pentru fotbal
Localnicii din Moțăței se mândresc cu echipa lor de fotbal. „Flacăra” Motăței, care are în componență numai jucători tineri, a terminat turul campionatului pe locul 4, în Liga a V-a, Seria I. „Sunt niște băieți foarte talentați. Am discutat împreună cu consilierii și dorim să le amenajăm cât de cât stadionul. Noi nu avem vestiare, dar am ridicat o casă în care se găsesc camere de primire pentru oaspeți, gazde și arbitri. O vom termina până când începe campionatul și îi vom spune Casa Fotbalistului”, spune primarul Constantin Enea. Stadionul se află în mijlocul comunei, iar atunci când echipa „Flacăra” Moțăței joacă pe teren propriu, tribunele sunt pline. Băieții oferă spectacol. În meciul pe care l-au avut cu rivala „Recolta” Galicea Mare au înscris nu mai puțin de 11 goluri, iar suporterii au savurat victoria.
LAURA MOȚÎRLICHE şi RADU ILICEANU
