Vasile Blaga, politicianul care nu şi-a pierdut capul

0
149
Vasile Blaga

Aflat la Oradea, preşedintele Senatului, Vasile Blaga, l-a apărat pe fostul prim-vicepreşedinte al PDL, Sorin Frunzăverde, şi după anunţul acestuia de a părăsi partidul şi de a candida la un nou mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin din partea PNL, sub sigla USL. Ce a spus Vasile Blaga? Nimic altceva decât ceea ce trebuia spus şi anume că Sorin Frunzăverde „a fost un om foarte important în PDL” şi „de aici până la a-l face în fel şi chip este un drum lung”. Trimitere exactă la dezlănţuirea lui Emil Boc, cel care negociase acum un an, în mai 2011, intrarea în BPN a lui Sorin Frunzăverde, după ce acesta făcuse parte din echipa lui Vasile Blaga la Convenţia Naţională a partidului. Emil Boc a invocat traseismul politic, acceptat demagocic de USL în această situaţie, înainte de a-şi face mea culpa la o serie de reproşuri, deloc gratuite. Fireşte, multe spune omul la supărare şi nu Emil Boc este un artizan al nuanţelor. Să zăbovim şi asupra preluării lui Frunzăverde&company în condiţiile mesajului anti-traseism al USL. În primul rând, Sorin Frunzăverde va candida la un nou mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin sub o altă siglă. Dacă va fi sau nu reales, asta rămâne de văzut. Pe de altă parte, gestul său este unul de opţiune personală şi nicidecum un pisc al moralităţii, doamne fereşte, şi ar fi greu de crezut că a fost sedus pentru a se despărţi de partidul la a cărui geneză a pus umărul, contribuind decisiv ideologic în orientarea acestuia. Sunt destule alte lucruri care se pot discuta într-un asemenea moment delicat, dar ele ţin de bucătăria internă a PDL. Când, însă, Vasile Blaga deplânge despărţirea şi ia apărarea lui Sorin Frunzăverde, nu pe cea a lui Emil Boc, abordarea întregii poveşti trebuie circumstanţiată, fiindcă este vorba de un simptom al dimensiunii degradării vieţii interne de partid. Şi, de la această margine a lucrurilor, inclusiv social-democraţii, dacă nu şi liberalii, au de învăţat câte ceva. E vorba de ascultarea oamenilor, de consultarea lor, a militanţilor, în luarea deciziilor, de evitarea găştilor, de necultivarea vedetismului tembel, revizuirea modului de selecţie, deschiderea către societate, din care se selectează oamenii necesari primenirii. Şi multe altele. Principialitatea nu e numaidecât o naivitate în politică, iar recompunerea periodică a conducerii menţine prospeţimea, dar şi identitatea în spectrul politic. PDL a primit o lovitură năucitoare într-un judeţ care îi era, până acum, unul din fiefuri. De ce s-a întâmplat asta, cum poate un lider să aspire, în demersul său, întreaga organizaţie judeţeană, cum pot vanitatea şi orgoliul să substituie buna cumpănire a lucrurilor, sunt doar întrebări fără răspuns. Fără vorbe de prisos, Vasile Blaga dovedeşte că rămâne politicianul care nu şi-a pierdut capul. Într-un moment în care alţii nici nu mai ştiau cum îi cheamă.