Pe întinderea Doljului este vremea strângerii orzului, rapiţei, secarei şi chiar a grâului, deşi suprafeţele recoltate, cum se spune, la principala plantă cerealieră sunt abia la început. Sună banal. Strângerea grâului, o reală bogăţie a zonei în care trăim, nu mai provoacă vreo emoţie, fiind considerată, poate pe bună dreptate, „o treabă” exclusivă a celor care se îndeletnicesc cu agricultura. Eve- nimente de luat în seamă sunt altele. Deşi orice discuţie despre pâine şi calitatea acesteia, ca să nu mai amintim restul produselor de panificaţie, nu ne poate rămâne indiferentă. O informare săptămânala a DGA Dolj menţionează o suită de cifre seci şi reci. Ele atestă doar suprafeţele cultivate şi producţiile medii acceptabile, departe oricum de cele obţinute în principalele ţări cu pondere agricolă din Uniunea Europeană, care contează efectiv în exportul de cereale. Să revenim. Aşa cum se strânge, în prezent, grâul nu mai are nimic în comun cu imaginea bucolică a secerişului de altădată. Combine performante, din ultima generaţie, se află în dotarea tuturor marilor exploatăril agricole şi doar instabilitatea atmosferică le perturbă ritmurile de lucru. Pierderile de recoltă sunt reduse la maximum. Există şi o experienţă a anilor precedenţi, o învăţătură de minte, dacă se poate spune aşa, care îndeamnă la maximă operativitate, pentru a nu fi surprinsă de ploi intempestive recolta existentă. Ora grâului în Dolj a venit. Ca în fiecare an. Cină „dă bătaie”, cum ar spune Andreas Fridman de la „Agrifarm” Întorsura, bine face. „Neamţu” va slobozi în lanuri 7 combine Class, înspăimântat doar de grindina care a făcut ravagii în zona limitrofă. Răni văzute sau nevăzute întreţin o nelinişte şi o spaimă a întregii firi, în faţa a ceea ce ar mai putea să vină. Vremea a dat dovadă mereu de prea multe toane. Nu mai are cu oamenii „nesfârşită răbdare”. Incertidudinea e maximă. „Acum să nu se întâmple vreo nenorocire”, aşa se gândeşte. Parcă este un strigăt de luptă. În rest, lucrurile sunt cum sunt. Doar 10-12 zile, în limbajul eliptic al specialiştilor, lacomi doar de lumina soarelui, ar fi suficiente. Celelalte calcule se fac mai târziu. Când întreaga recoltă este înmagazinată. De pe 156.000 hectare grâu, 19.000 hectare orz, 16.579 hectare rapiţă. Plantă istorică şi fundamentală, grâul se unduieşte sub razele soarelui şi ale lunii şi chiar te vindecă de tristeţe cu tălăzuirea lui, mereu identică. Cîţi de pe lumea asta nu ar dori să aibă pământurile fertile ale Doljului?!
