Când politica este doar şuetă

0
78

Vreau să anunţ că am încheiat o fuziune prin absorbţie a PPDD”, a anunţat, ieri-dimineaţă, Gabriel Oprea, preşedintele UNPR, având în stânga sa pe doamna Simona Man, preşedintele partidului „absorbit”. Pe acelaşi ton grav, Gabriel Oprea a mai adăugat că „UNPR are uşa deschisă tuturor, oricine doreşte poate veni la noi”. Ştirea este doar aparent interesantă, dar cu toate acestea merită consemnată. Şi iată pentru ce. Ceea ce rămâne de neînţeles este altceva: cu o zi înainte, Simona Man s-a aflat la Craiova, onorând cu prezenţa Adunarea Regională a Partidului Poporului Dan Diaconescu, alături de liderii organizaţiilor de partid din toate judeţele Olteniei. Aşa s-a spus. Liderul de la Dolj al PPDD, Mihai Cilibiu, luând cuvântul, a fixat targetul mobilizator de 10% pentru alegerile locale de anul viitor, a mai spus că „PPDD trăieşte”, că fondatorul partidului, aflat la închisoare, „trebuie făcut fericit acolo unde este” şi alte nimicuri care se livrează în astfel de împrejurări. De ce nu s-a suflat o vorbă despre ceea ce era „bătut în cuie”, fuzionarea PPDD cu UNPR, rămâne de neînţeles. S-au finalizat negocierile în timpul nopţii şi nu trebuiau informaţi militanţii partidului din teritoriu de o asemenea decizie a centrului? S-a ştiu de toată lumea acest lucru, dar nu s-a dorit „bătutul tobei” înainte de anunţul oficial, făcut de Gabriel Oprea? Atunci ce sens au avut discuţiile purtate în plenul a ceea ce s-a numit „Adunarea Regională a PPDD”? Fireşte, nu se moare de grija PPDD, ai cărui lideri au avut mesaje încurajatoare, tonice pentru fondatorul partidului, dar toată povestea, într-un fel stranie, demonstrează o seriozitate de mucava, ceva care e luat în serios, cât de cât, frizează ridicolul. O fuziune de partide se face, bănuim, prin consimţământul reciproc, nu doar al liderilor, ci al partidelor respective în întregul lor, după consultarea prealabilă a membrilor fiecăreia dintre părţi. Admiţând că s-a procedat inspirat, la fuzionarea UNPR cu PPDD, fiindcă până la urmă este o problemă a celor două partide, dar tot nu înţelegem mesajul lui Mihai Cilibiu, „am încredere că structura de partid a PPDD va face valuri cum a făcut în 2012”. L-am completa doar adăugând încă un detaliu: cum a făcut domnia sa la deschiderea anului şcolar, prin alocuţiunea amuţitoare în calitate de… părinte! Oricum, evenimentul merită reţinut de istoria vieţii politice din România. (M. Alexandru)