Parchetul ICCJ a emis, ieri, un comunicat de presă prin care anunţă instituirea controlului judiciar, dispus de procurorul de caz, Adina Florea, de la Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, împotriva Laurei Codruţa Kovesi, în dosarul în care aceasta este acuzată de luare de mită, abuz în serviciu şi mărturie mincinoasă. Cele mai dure prevederi din controlul judiciar se referă la interdicţia de a mai lucra în Pachetul General, de a lua legătura cu presa, în dosarul în care este inculpată, de a părăsi ţara fără aprobarea procurorului de caz. De altfel, tot ieri, Laura Codruţa Kovesi a trecut pe la sediul Secţiei numărul 18 a Poliţiei Bucureşti, ca urmare a punerii sale sub control judiciar, refuzând orice declaraţie despre dosar, dar făcând referiri în schimb la faptul că este victima unei campanii de hărţuire. Necunoscându-se conţinutul dosarului pentru a se putea evalua, cât de cât, soliditatea probelor, dezbaterea din spaţiul public este una eminamente emoţională, cu partizani pro şi contra. Instituirea controlului judiciar a fost oricum un şoc de amplitudine. Încât Antonio Tajani, preşedintele Parlamentului European, afirma pe Twitter, că o susţine în continuare pentru postul de procuror şef al EPPO. O declaraţie publică a făcut şi purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, cu referire la faptul că fosta şefă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie candidează la funcţia de procuror-şef european, alături de francezul Jean-Francois Bohnert. O atenţionare: Comisia Europeană urmăreşte îndeaproape întreaga evoluţie a cazului. Întreaga tevatură a fost complicată de la început, Laura Codruţa Kovesi fiind elogiată, de-a lungul timpului, uneori la o manieră exaltată, în presa străină (Le Figaro, The Guardian, Le Monde, Liberation, Le Croix, L’Express, Le Point, L’Obs) pentru acţiunile sale energice şi crude privind combaterea corupţiei. S-a lucrat profesionist la imaginea ei externă, pentru a fi percepută de europeni, ca un fel de urmaşă fidelă a judecătorului de instrucţie, italianul Antonio di Pietro, de la începutul anilor ’90, confecţionându-i-se o legendă occidentală. A fost răsplătită cu înalte distincţii precum Legiunea de Onoare, Steaua Polară şi care au mai fost. Orice judecată care se doreşte fără fisuri este dificil de făcut. Că a încălcat norme ale meseriei, ordonând deschideri de dosare selective, spre a decapita capete grele, uneori prin probe îndoielnice, aproape că nu s-a mai luat în seamă. Întrucât bilanţurile festiviste ajunseseră obsesive: ţara nu mai avea nevoie de… cărbune, ci de arestaţi. Un hybris neiertător a atins-o şi pe Laura Codruţa Kovesi care nu a mai avut în faţă hotare şi forme în care îşi desfăşura activitatea. Acum îşi clamează nevinovăţia, la fel ca nu puţini alţii, ajunşi în ipostaze similare. O nevinovăţie, pe care urmează să o stabilească instanţele de judecată, dacă ea există. Şi e greu de crezut, în această tensiune imensă, în care lucrează, că procurorul de caz Adina Florea va trimite spre instanţă un dosar cu probe subţiri. Polemicile privind creşterea şi descreşterea Laurei Codruţa Kovesi, ahtiată după o ascensiune cât mai rapidă, vor continua, iar procurorii anticorupţie îşi vor desfăşura activitatea cu o vigoare sporită. Şi odată trecut momentul iniţial al emoţiilor nu va mai exista nicio inversare a tendinţelor. Cazul Laura Codruţa Kovesi dezvăluie amploarea şi gravitatea fenomenelor nefaste, cu care a cocheta însăşi magistratura, aceasta nefiind un corp desprins din societate, încât „ordinea în propria casă” trebuie să şi-o facă singură. După ce am asistat la un fel de canonizare a magistraţilor, ca şi cum salvarea statului şi soarta ţării ar fi depins în întregime de acţiunile lor. Promovaţi „la putere” de o ţară însetată de justiţie, dar şi de sânge, mulţi procurori anticorupţie au devenit protagoniştii unui duel cu puterea politică, şi mediul economic, tinzând uneori să se comporte ca şi cum ar avea o legitimitate superioară celei de care dispun prin lege. Cazul Laurei Codruţa Kovesi mai are însă o simbolistică, prea puţin luată în seamă: România a ajuns să fie cunoscută, în Europa, ca una dintre ţările cele mai corupte, etichetă care se va dizolva cu greu. Încât „L’Echo” o publicaţie franceză, semnala nu demult: va reuşi oare guvernul unei ţări cangrenată de corupţie să împiedice numirea Laurei Codruţa Kovesi în fruntea Parchetului European? Numai că nu guvernul actual o împiedică pe fosta şefă a DNA să acceadă în funcţia la care jinduieşte, ci propria ei activitate, deloc lipsită de imense lacune.
