Orice ar fi pe această lume, toţi cei care respirăm aerul Băniei invariabil purtăm în suflete legenda alb-albastră a Universităţii Craiova. Sunt craiovean, iar pe stadion m-am bucurat şi am plâns, am aplaudat, am scandat, am cântat.
Sunt şi eu un locuitor al Craiovei. Casa în care am copilărit este chiar în spatele Stadionului „Ion Oblemenco”. Aşadar, de mic am auzit vuietul tribunei şi am fost atras ca de un magnet de mirajul locului unde prin performanţe extraordinare se scria legenda pe care astăzi o iubim cu toţii: Universitatea Craiova.
Am fost martor pe stadion, la toate marile succese ale leilor alb-albaştri. De la primul campionat câştigat în 1974 şi până astăzi, când văd zi de zi cum se ridică noul stadion al Craiovei.
Pentru mine, Universitatea Craiova este o poveste mai mult decât fascinantă. Este o parte din istoria Craiovei. Este trecut, aşadar, este şi prezent şi viitor. Nu voi putea uita niciodată atmosfera din vremea Campioanei unei Mari Iubiri şi din timpurile Craiovei Maxima.
Am cochetat şi eu cu fotbalul organizat, la nivel de copii şi juniori. Ca orice copil, mi-am dorit să joc la Universitatea Craiova, dar condiţiile sociale de atunci nu mi-au permis să continui activitatea de performanţă. Nu aveam bani suficienţi pentru o alimentaţie corespunzătoare sau pentru ghete de fotbal. Mi-a părut rău, pentru că jucam titular într-o grupă de tineri, din care mai făcea parte chiar inegalabilul Gică Popescu. Am rămas însă un suporter înfocat, care îşi rupea hainele şi aşa ponosite, sărind gardul pentru a putea vedea cum Universitatea transforma numele Craiovei în renume de talie internaţională.
Am un vis. Vreau sa creez o şcoală de fotbal. La care copiii de etnie romă din Craiova şi din Dolj să poată veni şi să primească o şansă în viaţa: cel care are talent şi va dovedi seriozitate, să poată să îşi facă o carieră sportivă. Şi tare drag mi-ar fi să pot să văd peste câţiva ani cum Universitatea Craiova câştigă campionatul, având în componenţă un fotbalist care a plecat din sărăcie pentru a cuceri lumea, îmbrăcat în alb şi albastru.
Astăzi sunt un craiovean fericit. Universitatea Craiova, echipa noastră, se află pe locul II în Liga I, în lupta pentru titlu. Pentru că la Craiova întotdeauna Universitatea a însemnat performanţă la nivel înalt.
Hai Universitatea, hai Craiova! Suntem cu toţii datori oraşului care ne fascinează în fiecare zi prin frumuseţea sa. Victoriile Universităţii sunt o parte din coroana de aur a Craiovei.
ROMEO TIBERIADE
